Life can be much broader once you discover one simple fact: Everything around you that you call life was made up by people that were no smarter than you and you can change it, you can influence it, you can build your own things that other people can use.

Nimeni dintre cei născuți până acum nu a avut puteri superumane.

Aici includ cele mai iluminate minți sau sportivi sau artiști sau cevreitu- nimeni nu a fost, nu este și nici nu va fi superom.

Nimeni nu va fi infinit mai bun în toate aspectele vieții lui față de mine sau tine. Născându-se om își păstrează blazonul unui muritor.

E ușor de trecut cu vederea acest fapt când te uiți la realizările oamenilor care au schimbat lumea, care au transformat-o în modul în care o vedem astăzi.

Până la urmă ei par că au totul pus în ordine, par extremi de productivi, inteligenți, creativi, consecvenți, puternici…și lista poate continua.

În spatele cortinei toată lumea joacă o altă piesă. În ea fiecare se zbate în felul lui în diferite domenii din viața lor.

Din exterior pare că și eu am pus lucrurile în ordine. Par o persoană foarte disciplinată și sportivă.

Nu o dată mi s-a spus că „sunt o mașină de alergat”.

Însă nu e tocmai așa. Mă lupt cu problomele fiecărui alergător (lene, amânare, planificare proastă) și cu alte probleme ale unui muritor. Singura diferență e că mi-am dat seama cum să depășesc aceste leneviri / zvârcoliri puțin mai bine.

Totuși mi-am luat și eu doza de eșec, mă găsesc deseori că nu rezist tentațiilor, și îmi sabotez obiectivele pe termen lung pentru chestii ce-mi oferă recompensă instant. Asta e natura umană.

Cei pe care îi consideri că au un succes incredibil nu sunt cu mult mai diferit decât tine. Mulți dintre ei, în trecut, au avut mai puțină voință decât dai tu dovadă în prezent și unii dintre ei pot fi mai disciplinați într-o zonă a vieții dar mai delăsători în altă zonă a vieții.

A deveni o persoană disciplinată este la îndemâna fiecăruia.

Nu ai nevoie de niște gene speciale ca să-ți deții controlul vieții și chiar și așa nici tu sau altcineva nu va dobândi iluminarea în toate aspectele vieții.

Acceptă asta acceptându-te pe tine.

Photo by Ana Maria Tanasie

The post Ziua 6: Superoameni appeared first on Robert Hajnal.

Ceapa are la exterior foița aia subțire pe care o cureți când vrei să faci o tocăniță, dacă știi să gătești. Foița aia are un scop bine definit: protejează și ține la un loc celelalte straturi.

Omul are câteva bunuri materiale de care poți să-l dezbraci după prima frază rostită dacă ești cât de cât isteț.

O ceapă este mai mult decât primul strat, nefolositor, este suma tuturor straturilor și miezul ăla dulce.

Un om este mai mult decât suma bunurilor materiale, de la exterior, cu care poate, se acoperă. Straturile omului sunt familia ce-l înconjoară, serviciul ce-l deține și-l definește, ceea ce face în timpul liber. Desigur că omul este mai complex decât o ceapă și are mai multe nuclee pentru că deține trei vieți: una privată, una public și una secretă.

Fiecare viață reprezintă nucleul dulce ce trebuie acoperit cu straturi. Altfel nu ar avea sens, ar fi o viață incompletă.Ce? Tu ai văzut ceapă făcută doar din miez dulce? Chiar și arpagicul are o foiță ce-l acoperă.

La ultimele alergări m-am întrebat dacă m-aș „decoji” de straturile mele cum decojesc o ceapă când fac câte-o salată, dacă aș renunța la:
* bunuri materiale;
* pasiunea pentru alergare;
* job;
* pasiunea pentru citit și cum funcționează corpul;
* plăceri, dureri, traume, suferințe;
* familie;
* cunoștiințe;
* amintiri;
* planuri;
* sentimente;

Cu ce aș rămâne? Care ar fi „miezul” meu ăla dulce?

E unul din domeniile ce l-am menționat mai sus? Cu ce aș rămâne dacă aș fii gol pușcă?

Apoi mi-am revenit.

Toate cele de mai sus mă definesc.

Eu sunt suma tuturor sentimentelor, planurilor, plăcerilor, experiențelor, pasiunilor, activităților. Nu pot să renunț la ele și să ajung la un „miez” imaginar.

Ele sunt miezul. Fiecare dintre ele reprezintă nucleul definitoriu.

Nu suntem deloc o ceapă. Suntem un răsad în care cresc cepe. Unele roșii, altele verzi, unele tinere, altele numai bune de mâncat sau aruncat.

Timp de 7 ani am alergat doar pentru mine.

Urmează să o fac pentru alții.  Donează  apăsând pe link-ul de mai jos. Hai dă click să-mi vezi pagina.

În 13 Iulie mi-am propus să alerg câți mai mulți kilometri, timp de 12 ore, pe bandă, în cadrul crosului HOSPICE Casa Sperantei. Până atunci am să mă antrenez și mi-am propus să adun (1̶7̶0̶0̶0̶) 11400 Ron.

Bani care ar ajuta echipele HOSPICE să facă 100 de vizite la domiciliul pacienților.

Vestea bună este că sponsorul cursei mele, BELAQVA Spa and Wellness, va dubla suma strânsă la final pe această platformă. Așa că dacă tu donezi 100 de lei, Belaqva va dona de asemenea 100 de lei și uite așa putem rostogoli binele către mai multe persoane care au nevoie de Casa Speranței.

The post Gol pușcă appeared first on Robert Hajnal.

The post Suntem prea săraci să ne permitem lucruri ieftine appeared first on Robert Hajnal.

Pe locul 2 sunt problemele gastro-intestinale. Iar undeva pe un loc codaș un plan nepotrivit de antrenament.

Pentru ca sunt atât de importante și nimeni nu vrea sa vorbească despre ele, astăzi tratam (cu) bășicile.

Pe scurt, dacă nu ai chef de citit tot articolul, secretul e să previ frecarea între talpa și șoseata și între șoseata și adidas. Și cât mai puține obiecte străine între aceste 3 suprafețe.

Chiar dacă ai un prag al durerii ridicat și poți indura durerea provocată de o bășicuța, te previn ca ea îți poate modifica stilul de alergare, fără sa îți dai seama și sa apară alte dureri pe care nu ți le dorești și sa te accidenteze.

Exact. Totul de la o bășicuța nevinovată.

Pentru a previne necazul:

buni.

Închei cu o zicală celebra:

Unde nu-i cap, vai de picioare.

Însă și reciproca e valabilă.

The post 6 SFATURI PENTRU A NU FACE BASICI ÎN TIMPUL UNEI CURSE appeared first on Robert Hajnal.

Asta e legea nescrisa a alergării. Nu ai cum sa o combati sau sa o previ.

Când particip la un concurs, mai ales în țară, de cele mai multe ori știu ce loc voi ocupa pentru că mă cunosc și îmi cunosc adversarii.
Au existat, există și vor exista alergători de plat sau montan care sunt mai rapizi decât mine, care parcurg distanta între A și B într-un timp mai scurt. Pentru ca fac asta de mai mult timp, pentru ca sunt mai talentați sau muncitori, pentru ca sunt mai inteligenți sau au avut o zi mai bună.

Asta, niciodata nu m-a împiedicat sa ma înscriu, sa particip la un concurs. Chiar dacă nu prind podiumul “alerg și după mingile pe care știu că nu o sa le prind”. Desigur că mă uit pe lista de start și îmi fac calcule, visez la un loc cât mai bun însă nu voi avea sentimente negative pentru cei care au ieșit în fata mea la vreun concurs. Mai mult decât atât au respectul meu pentru ca au reușit sa fie mai rapizi.

Ba mai mult sunt șanse foarte mici ca sa fac un antrenament de viteza ca în regim de concurs în aceasi zi de sâmbătă, singur, iar concurenta (mai) mereu va face ca alergarea sa fie mai rapida, și beneficiile sa fie pe măsură alergării în prezenta lor.

Pe scurt, cu cât adversarii sunt mai puternici, mai rapizi, în concurs sau la antrenamente, cu atât voi ajunge și eu mai puternic sau voi fi mai motivat să fac alergări mai rapide, mai inteligente.

Pentru că sunt rapizi și și competitivi, pentru că ma întrec, pentru că “rup capete”, câștigă concursuri, bat recorduri în țară sau în străinătate, ii respect și le mulțumesc.

Pentru că “pe spatele lor” avem cu toți alergătorii de câștigat. Indiferent ce cursa câștiga sau ce record de distanță sau de viteză au bătut, Imaginea de care se bucura în urma rezultatului, va face ca acest curent, al alergării, să crească oferindu-i vizibilitate și pentru că sunt și eu implicat în el, ma va ajuta și pe mine, la un momentdat. Sunt convins de asta.

Cu asta în minte, nu pot avea resentimente pentru niciun alergator, indiferent de distanță, indiferent la ce concurs a luat startul sau ce concurs a câștigat căci câștigul lui este și câștigul meu.

The post Legea nescrisa a alergarii appeared first on Robert Hajnal.

Cred eu că rolul școlii ar trebui să ne pregătească pentru viața ce urmează să o îmbrățișăm.

(more…)

The post Ce NU am învățat la școală și ar fi trebuit?! appeared first on Robert Hajnal.