În 8 Iunie, în Miranda do Corvo, Portugalia va avea loc Campionatul Mondial de (ultra)maraton montan. Traseul are aroximativ 44 de kilometri cu 2100 diferență de nivel.
Trilhos dos Abutres – Traseu
Chiar dacă pleacă aproape de la nivelul mării și ajunge pe la 900 de metri, traseul este neașteptat de tehnic. Traseul are urcări în care poți da cu nasul dacă-l ai mare, te poți împiedica foarte ușor de rădăcini, poți pica foarte ușor într-unul din râuriler peste care ești nevoit să sari de foarte multe ori.
Te poți accidenta foarte ușor dacă ești prea încrezător în tine, dând prea tare pe coborâre sau ești neatent pentru o clipă.
La acest concurs vor fi aproximativ +400 de alergători, din 55 de țări, unii din cei mai buni din țara lor. Cu toții am fost supuși unui proces de selecție sau am primit un „slot” datorită performanțelor anterioare.
Fiind un concurs (atât de) important am venit cu c̶e̶v̶a̶ ̶t̶i̶m̶p̶ 12 zile înainte să mă obișnuiesc cu traseul, căldura, potecile, vegetația. Am venit să nu fiu surprins de traseu, să încerc să alerg pe unde trebuie să alerg și să merg pe unde ar trebui să merg.
Să îmi fac un plan de cât și unde să mănânc. Să fiu eficient, să îmi maximizez punctele forte. Să fac ceea ce trebuie făcut.
Din ce în ce mai mult mă simt un portughez. Pentru că m-am pregătit circa 40 de zile pentru MIUT și 12 zile pentru TWC2019. Pentru că m-am pierdut pe străzile din Porto, Funchal și pe potecile munților cu eoliene.
Începutul:
Primele 7 zile am stat la kilometrul 33 într-un sat de piatră: Gondramaz.
Aici, timpul părea că stătea în loc și satul avea nevoie ca o cisternă cu cafea să se răstoarne să-l facă să se trezească. Asta nu s-a întâmplat pentru că singurele cisterne care ar putea trece prin zonă erau cele de construcție.
Am stat, eu și Ianko, într-o casă de piatră amenajată foarte modern: Casa do Mexico. Combinație potrivită de piatră, sticlă, lemn și lumânări. Deși nu am aprins niciuna m-am bucurat să le am în preajmă.
Nu aveam net și pentru asta coboram la „Mountain Whisper” să ne conectăm la civilizație și să ne savurăm cafeaua. Un loc cu priveliște uimitoare și piscină.
În 3 zile am apucat să și alergăm. Știam deja 90% din traseu însă detalii de nutriție și strategie urmau să fie stabilite în perioada următoare, în Porto.
MAI BINE?
Este a doua participare a unui lot național la o ediție de campionat mondial de ultramaraton iar față de anul trecut, când a fost prima participare, sunt câteva îmbunătățiri considerabile.
Dintre ele aș puncta:
- Avem un lot complet format din mai mulți participanți;
- Criteriile de selecție au fost variate și obiective;
- Unii Oamenii au fost mult mai implicați și au ușurat munca atleților;
Am încercat să mă gândesc și la alte aspecte ce au fost îmbunătățite dar mi-a fost puțin greu.
- Cred că un mare plus, pentru edițiile următoare ar fi realizarea unui cantonament „la comun” atât la altitudine cât și pe traseul competiției pe o perioadă mai îndelungată. Chiar dacă e greu de realizat pentru că unii din alergători au alte job-uri care le ocupă timpul, oferirea unui cadru ar fi eficient.
- Un alt punct cu impact pozitiv ar fi prezența unui maseur care să favorizeze recuperarea sportivilor după antrenamentele solicitante,
- oferirea unui plan de vitminizare;
- o cazare înainte de concurs „la comun” ar fi necesară și utilă.
- O altă idee ce cred că e bună și poate fi implementată e prezența unui atlet under 25 ani care își dorește să participe la un asemenea concurs, mai ales când mondialul e pe o distanță relativ scurtă.
Sunt impresionat de efortul investit de fiecare dintre alergători și seriozitatea cu care tratează această competiție. Fiecare a urmărit să fie în cea mai bună formă la acest concurs și fiecare dintre noi și-au investit resursele în care miza principală e reprezentarea țării la un concurs de alergare. Unii și-au luat bilet de avion sau și-au plătit cazarea din buzunarul lor.
Cum mă găsește concursul?
Revenit din Madeira, acum o lună și puțin, m-am axat pe recuperare și pe a-mi asculta corpul. Cum vine asta?
În săptămâna de după concurs nu am făcut mai nimic, nu am făcut antrenamente lungi sau de intensitate. Am așteptat ca pulsul în repaus să-mi revină la normal, m-am relaxat și m-am bucurat de viață.
În ceea ce privește alergarea, am băgat un 21km, pe asfalt, în București dar nu am fost mulțumit de rezultat, de timp.
Puțin mai bine m-am descurcat la Semimaraton Apuseni concurs pe care l-am câștigat cu un timp bunicel.
Apoi am călătorit cu entuziasm în Portugalia și treptat-treptat mi-am găsit forma:
- Venind pe traseu am reușit să fac și trei antrenamente de viteză care-mi dau încredere că mă voi descurca bine sâmbătă;
- În plus am fost mult mai relaxat în săptămâna de dinainte de concurs;
- Pulsul mediu, în repaus a ajuns la 45 și am reușit să dorm în medie mai mult de 8 ore din 24. Semne bune pentru săptămâna de dinainte de concurs.
Pronostic?
Echipa României de masculin e una din primele 6 favorite iar cu puțin noroc cred că avem șanse realiste la un top 3 după Spania și Italia. Dacă s-ar premia dăruirea și efortul investit din partea atleților cred că am sta mult mai bine.
La feminin stăm chiar mai bine, mai ales că fetele deja au gustul unei medalii de bronz de anul trecut de la Campionatele Mondiale de Lungă distanță.
