Peste nici 30 de ore am să fiu la linia de start la Maraton 7500 pentru a străbate circa 90 de kilometri din Munții Bucegi. E un traseu ce oamenilor care merg pe munte, cu rucsacul în spate, le-ar lua cel puțin 3-4 zile.
Eu, alături de Andrei Preda, plănuim să îl străbatem în 15 ore sau mai puțin. Ăsta e visul nostru îndrăzneț.
Va fi a treia oară când voi încerca să parcurg distanța care cuprinde 3 urcări la Vf. Omu.
În cele 3 ediții la care am luat startul am trecut prin multe. Nu prin toate greutățile posibile dar prin majoritatea.
Am tremurat ca un câine plouat de frig și epuizare, am fost obosit, m-au durut genunchii, unghiile, degetele de la picioare, ficatul, pancreasul și celelalte organe care stau în zona abdomenului.
Am avut parte de foame cum nu am avut nici în copilărie. Am pierdut traseul, am călcat strâmb, am trecut peste dureri de ficat, de cap, m-am luptat cu adaptarea la altitudine, cu amețeala, cu senzația de vomă. Am încercat să îmi stăpânesc inima care încerca să-mi sară din piept. Am fost furios și frustrat când cursa a fost întreruptă iar noi forțați să ne lăsăm numărul în check-point.
Pe lângă greutăți am avut parte de momente pe care nu am să le uit foarte curând.
Trecerea liniei de Finish într-un timp la care acum 3 ani nici nu visam. Berea de după concurs, gustul gulașului, momentul de pe podium. Îmi amintesc cu exactitate fiecare urcare ce am făcut-o alături de cei doi parteneri, orele de antrenament și de vizualizare a traseului.
CE E DIFERIT?
Acum, față de celelalte două dăți nu îmi mai e frică.
Nu îmi mai e frică de rătăciri, de faptul că am să mă tai, de faptul că voi avea crampe, că voi leșina sau că voi face beșici. Nu îmi e teamă că nu voi ține ritmul sau că mă vă ataca ursul. Nu îmi e teamă de câinii de la stână, de căldură sau furtună. Nu îmi e teamă de durere, foamete sau de un ritm infernal.
Nu îmi e teamă pentru că am ajuns la o maturitate în alergare și în timp petrecut pe munte care îmi oferă confort psihic. Știu că nu pot prevedea fiecare detaliu dar am fost riguros cu echipamentul, strategia de nutrițe, pregătirea, antrenamentele, zilele de dinaintea competiției încât să pot dormi liniștit.
Nu îmi e teamă pentru că iau startul alături de unul dintre cei mai bine pregătiți alergători din țară. Un adversar pe cinste la celelalte concursuri și un prieten pe măsură. Ne cunoaștem, putem trece peste greutăți împreună. Am încredere că vom face o cursă grozavă.
NU-ȚI DAU SFATURI!
Dacă anul trecut am postat pe facebook câteva idei legate de cursă, anul ăsta n-am să o fac. Povestea ai început să ți-o scrii singur, alături de partenerul tău, fără implicarea mea. Poți să faci distanța dintre Start și Finish în timpul limită fără mari probleme. Gândește-te că alții au făcut-o și în bocanci, la alte ediții. În același timp te poți bate pentru un loc cât mai în față, pentru podium. Până la urmă e doar alergare și trebuie să alergi cu o secundă pe kilometru mai bine.
Cam atât.
Ne vedem la Peștera.
Citește articole din:
EDIȚIA 2014 cu Andrei Țale | EDIȚIA 2016 cu Daniel Stroescu | PLAN NUTRIȚIONAL 2017
