Stau întins la mansarda unei case din Porto da Cruz, Madeira. Am o durere dulce în picioare. E durerea unui antrenament reușit. Geamul e deschis. E ora de ploaie și în casă sunt doar eu și mobila proaspăt renovată, care încă miroase a lac.
Sunt cazat aici de 6 zile și am hotărât ca pentru următoarea lună, locul acesta să-mi fie casă.
Mansarda aceasta va fi locul de unde mă organizez, planific și de unde pot să visez cu ochii larg deschiși. E locul care-mi va ține lucrurile dintr-un rucsac, lucrurile de care am nevoie și mă voi folosi o săptămână, o lună sau o viață. Am ales casa să fie locul unde gătesc micul dejun: porridge-ul zilnic, am ales să fie locul atunci când mă uit pe fereastră gândurile să zboare mulți metri în sus, pe munți, în cer și mai departe de el.
Am ajuns în acest loc cum aș ajunge într-o casă de oraș de munte din România. Porto da Cruz e locul unde lucrurile se reglează de la om la om.
Primul om al ecuației a fost Luis Fernandes: un alergător la fel de bun ca mine care stă în Madeira. Luis a vorbit cu primarul localității (Porto da Cruz) iar primarul a vorbit cu un amic.
Amicul primarului e proprietarul hostel-ului. După 5 zile de chirie moca am hotărât să stau aici până la start-ul competiției pentru care mă antrenez: MIUT.
Am negociat patul de la mansardă pe care voi plăti 70 de euro pentru 20 de zile, de pe 1 Aprilie până pe 20 Aprilie. Apoi mai văd ce fac, pe unde ajung, competiția fiind pe 27 Aprilie. În principiu cu ce oameni întâlnesc ca să-mi „aștern” șansele bine.
Am ales ca aici să fie centrul de comandă de unde mă încalț și atac dealurile din împrejurimi, să fie locul de unde scriu articole, pun cap la cap filmulețe și de unde mă pregătesc să plec în ture cât mai lungi pentru a descoperi insula iar la finalul zilei tot aici mă voi întoarce.
Casa mea porto Da Cruz- Madeira
