Self-discipline without talent can often achieve astounding results, whereas talent without self-discipline inevitably dooms itself to failure.
—Sydney J. Harris
Mi-am dat seama că îmi plac oamenii „high-performers”. Și nu mă refer doar la cei care aleargă repede, constant sau departe.
Mă refer la cei care fac ceva inedit în domeniul lor de activitate, la cei care sunt pionieri în bula lor. Fie că e vorba de bula pasionaților de cafea, vinuri, deserturi, pictură, dinți.
Când te uiți la acești oameni ai tendința să îi cataloghezi ca „născuți pentru ceea ce fac”. Sunt talentați și punct.
E drept că talentul face ca lucrurile să fie mai ușoar de realizat dar este doar o parte din marea schemă.
Mi-am dat seama că perforerii în primul rând au dezvoltat o disciplină proprie în care și-au pus în practică filozofia ceea ce cred legat de un produs.
Am mai scris despre talent Vs muncă aici și e unul dintre cele mai citite articole de pe blog.
Data viitoare când te plângi că nu ești „născut” pentru ceva anume amintește-ți că disciplina, în multe situații, face mai mult decât niște abilități înăscute.
