După prima mea competiție de alergare pe munte, de acum o sută de ani, am început să mă compar cu alții pentru a vedea dacă progresez, dorindu-i să-i depășesc.
Mă gândeam că dacă îmi propun să depășesc câte un alergător mai bun decât mine la câte o competiție, curând voi ajunge să mă compar cu cei mai buni. Așa mi-am făcut o listă de alergători ce doream să-i depășesc.
Printre primii oameni ce i-am pus pe listă au fost Andrei Țale și Viorel Pălici. Pentru că Andrei terminase în fața mea la RSR și Viorel câștigase competiția.
Pe Andrei l-am depășit la singurul MPC la care am luat startul, terminând cu câteva minute în fața lui, din ambiție, iar pe Viorel cred că nu e posibil să-l depășesc în vreo cursă. Fie ea de 10 kilometri, 50 kilometri sau chiar mai lungă.
Cu ambii am ajuns să reprezint țara la câte un campionat mondial de alergare montană. Ironic.
M-a ajutat asta să devin un alergător mai disciplinat, mai rapid? Da, cu siguranță. Asta face competiția de când e lumea. Există o modalitate mai bună de a progresa decât a-i privii pe toți ceilalți ca pe niște adversari? Da, cu siguranță.
În drumul meu am întâlnit tot felul de alergători.
Mai muncitori, mai pasionați, mai talentați, încrezători sau dezamăgiți, dar niciodată nu am întâlnit un alergător încrezut. Am fost la linia de start ca favorit la câștigarea unor competiții sau ca „underdog”, unde alții erau văzuți ca favoriți, ca alergători mai rapizi cu punctaj ITRA mai mare.
Am alergat cot la cot cu cei mai buni din țară dar și cu cei mai buni din lume și am început să-i privesc diferit. Nu pot spune că nu-mi doresc în continuare să îi depășesc, că ar fi un mare neadevăr, dar mi-am schimbat optica.
Listă cu alergătorii pe care doream să îi depășesc a devenit o listă de alergători ce îi admir.
Fie că sunt mai rapizi sau mai lenți, că aleargă dinaintea mea sau de foarte curând. Am un respect aparte pentru cei care se dedică cu tărie acestui sport și se antrenează zilnic pentru că înțeleg sacrificiul din spatele rezultatelor, sudoarea de zi cu zi, consecvența, dăruirea.
Majoritatea alergătorilor de pe lista pe care îi admir vor alerga la Campionatul Național de Alergare montană pentru o calificare la mondialele din Argenitna și am să privesc cu admirație rezultatul fiecăruia, fără a-i invidia și a mă bucura sincer de reușita lor.
Picioare ușoare!
