Cred cu tărie că există perechea perfectă de pantofi de alergare pentru fiecare alergător. Fie că acesta aleargă curse scurte, de viteză sau mai lungi – de anduranță, fie că face performananță sau dacă folosește alergarea doar în scop recreativ.
Pantofii ideali sunt undeva prin lume sau mai aproape decât crezi și așteaptă să fie găsiți de tine, să fie descoperiți, să fie probați, supuși condițiilor grele. Ei sunt pregătiți să-ți fie aproape, trebuie doar să le dai o șansă să ai înceredere în instinctul și nevoile tale.
La concursul care m-a făcut celebru: UTMB 2018 am alergat cu Altra Olympus 3.0. Mi-am dat seama că sunt îndrăgostit de ei de la prima testare că ei sunt făcuți pentru piciorul meu.
Haide să îți povestesc cum am ajuns la concluzia că trebuie să alerg cu Altra la UTMB.
Înainte de concurs am reușit să fac traseul, în recunoaștere, în pas de alergare și mers purtând o pereche de adidași de asfalt – Mizuno Wave ultima 9 primiți de la Lucian Iosip care #aleargapepiciormare.
Începând cu campionatul mondial din Spania și finalizând cu antrenamentele pentru UTMB, tot anul 2018 am alergat cu adidași de asfalt, la munte. În cea mai mare parte au fost o pereche de Nike Pegasus 32 și ce am mai găsit prin debara.
În general adidașii de asfalt sunt foarte buni pe suprafețele uscate ale traseului de trail. Îți pot oferit protecția de care ai nevoie și încheieturile vor fi cu adevărat fericite cu decizia luata, de a te antrena cu adidași de asfalt, la munte. Îmi amintesc că au făcut treabă bună la Ultramaraton Apuseni și Ultrabug.
Însă există un mare deazavantaj. Dacă e noroi și plouă devin foarte alunecoși. Mi-am zis că pentru concurs, pentru cei 180 de kilometri am nevoie de ceva cu aderență mai bună. Ceva cu talpă care să mă mențină pe traseu și să nu alunec ca pe un pationuar.
Așa mi-a venit ideea de a alerga cu o pereche de Altra pentru că tot auzisem lucruri bune despre ei. Cum că ar fi pantofii de care te îndrăgostești și apoi nu mai ai nevoie de altceva.
După o discuție telefonică cu șeful Altra pe România: Bogdan Crețu de la InfintyRun.Ro am decis să alerg și eu cu Altra sau măcar să am o pereche de rezervă.
Nu avea pe stoc dar s-a zbătut să îmi aducă o pereche. De parcă știa el ceva cum că se va merita efortul. În vreo 5 zile deja adidașii erau pe drum dar eu delăsător, cum mă știu de o viață, am reușit plimbând-mă prin Italia și Elveția, ca ei să ajungă la mine doar cu 3 zile înainte de concurs.
Am făcut doar trei alergări dar mi-am dat seama că sunt perfecți. Îi simțeam comozi ușori și protectivi.
Nu m-am înșelat.
Chiar dacă i-am probat cu doar 3 zile înainte de concurs, în ziua cursei s-au comportat exemplar. Nu mi-a picat nicio unghie și nu am făut nicio bășică. Un lux și o raritate în lumea celor care aleargă ultramaratoane. Mai ales după doar atât de puține purtări.
La finalul competiție am avut surpriza ca unul dintre fondatorii brand-ului Altra, Brian, să fie la finish.
M-a întrebat cum de am ales să alerg cu Altra și i-am spus povestea de mai sus. Cum că a fost dragoste la prima vedere și că am alergat foarte puțin înainte de concurs cu ei.
Mi-a crezut cu greu povestea dar mi-a propus să fac parte din echipa Altra Red Team.
Brian m-a sfătuit să nu mai fac una ca asta și mi-a propus să fac parte din echipa Altra Red Team.
24 de emailuri mai târziu am căzut de comun acord că e o idee bună și uite-mă alergând în echipă cu alți ultramratoniști ca Hayden Hawks, Gediminas Grinius sau Amelia Boone.
Chestia asta mă ambiționează și mă face să reflectez la drumul pe care l-am parcurs, de la primele mele competiții montane până la punctul ăsta.
Stau și mă înterb acum ce-mi rezervă viitorul?
Fotografii realizate de: Tănăsie Ana-Maria.
