Doar mie mi se pare că majoritatea dintre noi alergăm prea mulți kilometri? Că atunci când ieșim la alergare vrem să recuperăm și zilele pe care le-am pierdut, zilele când ne-a fost lene sau am avut alte priorități?
Văd foarte mulți alergători că se „laudă” cu alergări de peste 15-20-30 kilometri. Mă gândesc când am făcut eu ultima alergare atât de lungă și mi-am dat seama că nu am mai alergat 20 kilometri de la ultima mea competiție – ClujEco Trail.
Pe de-o parte mi se pare că pierd, că rămân în urmă când ceilalți adună un număr atât de mare de kilometri. Apoi mă gândesc că nici eu nu stau degeaba, în fața televizorului ci merg la sală, la cățărat și alergările mele au maximum 12 kilometri.
Înscrie-te în orașul tău la Școala Alergării – Turneu național de workshopuri cu Robert Hajnal
E adevărat că sunt într-o fază în care încerc să-mi clădesc viteza + forța musculară și mă bucur de fiecare alergare, că sunt scurte și mă revergorează.
Partea bună e că deocamdată, fiecaere alergare mă încarcă, mă umple de endorfine. Știu că or să vină și zile / săptămâni în care îmi dau kilometrajul peste cap dar până atunci mă asigur că am musculatura pregătită să susțină un efort atât de mare.
Încă nu plănuiescă să alerg distanțe mai lungi de 15 kilometri, poate la un Gerar săptămâna viitoare o să alerg primul semimaraton de anul ăsta dar până atunci mă voi mai bucura de alergări mai scurte, care mă încarcă în primul rând nu mă epuizează.
În plus orice alergare mai lungă de 40 minute provoacă o scădere seminificativă a testosteronului care e o resursă importantă în corpul unui alergător.
Tu cum stai cu testosteronul?
