Weekendul trecut (20 Octombrie) am participat la Capadoccia Ultra-Trail. Am alergat ca să profit de locul meu bun de la UTMB și să punctez în circuitul UTWT.
Nu mi-a ieșit dar am câștigat câteva lecții importante. Am vrut să împușc 2 iepuri dintr-o lovitură cu efort minim aici, aproape de casă. Totuși, 120 de kilometri e o distanță mare de alergare pe care am desconsiderat-o, încă din start. Chiar dacă alergasem cu o săptămână înainte un maraton de plat într-un timp bun și majoritatea apropiaților pun “eșecul” din Turcia pe seama lui, eu cred că un cumul de factori a dus la DNF-ul meu. Mi-am învățat lecțiile și am să le trec aici pentru a nu le repeta.
#1. Participă la concursuri de care ești în primul rând atașat emoțional;
Asta e regula nr.1 ce trebuie respectată la un concurs. Dacă vreau un rezultat bun TREBUIE să fiu atașat de traseu. Să am ancorele potrivite e necesar și chiar obligatoriu.
#1. În planul de alimentație include și surse de grăsime nu doar de carbohidrați;
Da… și eu fac greșeli de genul ăsta. Chiar dacă ritmul a fost foarte susținut și am stat în zona de treshold/anaerob unde se consumă în mare parte carbohidrați, a fost nevoie trebuia să mănânc grăsimi, din timp, pentru energie pe termen îndelungat. Cred, că din cauza asta după 5 ore de alergare în care mi-au intrat picioarele în fund am simțit că mi-a scăzut cheful și îmi venea să o dau la pas, să renunț.
#1. Dormi suficient și bine înainte de start;
Cu 5 zile înainte de start am dormit în 5 paturi diferite… Nu, nu, nu. Știu la ce te gândești, dar s-a nimerit să dorm pe la prieteni tocmai ca să pot să mă odihnesc mai bine decât aș fi făcut-o în patul meu de cămin. În plus, călătoria cu avionul a fost prea apropiată de data concursului și nu am apucat să recuperez orele de somn pierdute.
Înscrie-te în orașul tău la Școala Alergării – Turneu național de workshopuri cu Robert Hajnal
#1. Un om / o echipă în Check-Pointuri e vitală pentru a mă informa și a mă încuraja;
Încă subestimez puterea unei echipe sau a unui apropiat care să fie parte din “Team Hajnal”. O persoană care să îmi pregătească sucul de portocale și sursele de grăsimi, să mă informeze pe ce loc sunt și cât am față de locul 1 sau cel din fața mea. Prezența unei persoane mi-ar fi dat un boost la km 63, unde am vrut pentru prima oară să abandonez sau m-ar fi informat că am doar 10 minute față de locul 1 și încă vreo 70 jdemii de pași în care să recuperez.
#1. Nu alerga un maraton de plat în care să îți faci P.B cu o săptămână înainte de o cursă importantă;
Bine, bine, bine știu că și maratonul de cu o săptămână înainte m-a stors, m-a consumat chiar dacă eu nu simt că am tras 100% la el. Dacă trăgeam maxim aș fi scos 2:39:40 nu 2:40.
#1. Nu lua pauză atât de mare între concursuri
Sincer, cred că alergarea din Capadoccia m-a prins neantrenat. Nepregătit să alerg un traseu 90% alergabil. Să fiu în măsură ca 100 de kilometri să las praf în urmă și să câștig fără probleme. Locul 1 de aici a venit pe 24 la Campionatul mondial din Penyagolosa. Teoretic, ar fi trebuit să fiu în fața lui. Practic am fost cu mult în spatele a ceea ce pot. Scuza mea, după UTMB nu am mai lucrat după un plan de antrenament personalizat și am alergat după instinct. Nu zic că e neapărat rău, dar mi-au lipsit câteva alergări programate, de care să mă țin, care să îmi dea încredere în mine.
Am postat lecțiile pentru a privi la mine în grădină și a învăța, te rog, și tu din greșelile mele.
Pe foarte curând!
Robert, alergătorul de ultramaraton cu 3 DNF-uri.
Participarea mea la concurs s-a realizata prin amabilitatea Explore Sport. Mulțumesc!
