“Eşti talentat” | O jignire.

​Talentul înseamnă abilități dezvoltate. Predispoziție genetică.

Munceşti cât muncește altcineva și progresezi mai repede într-un timp mai scurt.  Adică te antrenezi 4 ore pe săptămână,  eu 8 și alergam în 6 săptămâni același timp un semimaraton. Corect?
Să stabilim din start. Ca sa ajungi sa ți se vada fărâma aia mare mare de talent trebuie sa faci totuși un mic mic efort ca sa se valorifice. Deci tot trebuie sa ieși o data / săptămână la alergare sau o data la doua săptămâni. Corect?

În timp ce eu ies în fiecare zi.

Sunt de acord ca cineva poate ajunge la VO2MAX mai repede și mai sus decât mine, pentru ca așa e programat genetic dar pentru a ajunge acolo, tot trebuie sa stimulezi corpul. Tot trebuie sa îl supui unui efort, unui stres, ca sa își atingă potențialul maxim. Și asta doare. Mai ales când vine vorba de VO2MAX.

Ardelenii îi zic “hard work”.
Cu toții avem prietenul ăla pe care-l consideram “talentat”. Dar haide sa stabilim din start cine nu e atât de talentat pe cât crezi. Eu.

Unul  dintre cele mai mari neadevăruri,  sa nu-i spun jigniri, e ca cineva să mă facă talentat.
Căcat.  Dacă cineva-mi spune despre mine ca sunt mai mult talentat decât muncitor, când vine vorba de alergare, îi trag una și fug. Iar dacă o zice pe Facebook am sa-l caut, am sa-i trag una și am sa fug.
M-am încins ca e un subiect sensibil.

Căcat 2.0. Săptămâna ăsta m-am antrenat aproape 20 de ore. Astăzi,  în ziua de Crăciun vreo ora jumate. Asta înseamnă talent pentru mine. Așa mi-l valorific eu.
DA. Am abilități, predispoziție genetică pentru a face sport. Partea creierului meu “sportiva” e mai dezvoltata decât cea artistica. DA. Am musculatura dezvoltată pentru a alerga 100 de km fără sa mă accidentez și uneori am și câștigat dar “talentul” meu nu sta în asta. DA. Corpul meu a devenit eficient și pot mânca 6000 de calorii/10 ore. Dar astea sunt doar abilități dobândite. Dobândite din activități realizate cu mult înainte de a mă apuca de alergare.

Ca și majoritatea chestiilor ce ne afectează viața,  cam toate pleacă din copilărie.
MUSCULATURA DEZVOLTAT

Nu pot neglija și înlătură faptul ca de la 3-4 ani pana pe la 12 eram afară tot timpul. Am stat lângă curtea scolii și mergeam la fotbal (nu vreau sa exagerez) câte 3 ore/zi. 3 ore sau mai mult de alergare.

Nu eram portar, eram atacant si alergam foarte mult. Mereu ajungeam seara târziu acasă. Pentru a-mi face temele. Sport pe locul 1 învățat pe locul 2.

Aici eram talentat. Retineam într-o ora ce sor’mea se chinuia sa rețină în trei.
Apoi de la 12 ani pana pe la 16 am jucat fotbal într-un mediu organizat. Circa 1 an am mers cu bicicleta 14 km, jucam fotbal 2 ore, apoi mergeam la școală. Talent nu?

ECHILIBRU MUSCULATUR

Știi ce făceam pe lângă fotbal?  Înotam ca descrieratul în zilele de vara, de pe la 8 ani.
Știi ce făceam când alții învățau sa numere pe degete? Eu îmi numărăm flotările.

Aveam rație zilnica. Minim 30 de flotari. De când avem 4 ani.
Mno acum poate zici ca am fost un fel de Rambo. Dar da. Asta făceam fotbal, inot, bicicleta, flotari.

Unde e talentul aici?

Predispoziție genetică. Da. Disciplina. Din plin.
Talentul meu stă în a mă organiza. A lucra după un plan. Sau trei.

Un plan de antrenament, un plan al cursei, un plan nutrițional. “Talentul” meu e sa mă informez și sa citesc constant.
Aici poți spune ca duc asta la nivel de artă. Ca mă temperez într-o cursa și nu mă iau la “trântă” din primii kilometri cu cei din față.

Sa termin ca un campion nu sa încep ca unul. Asta e o prioritate. Ăsta e talentul meu. Obiectivul final e mult mai important decât un obiectiv apropiat.
Și eu nu sunt singurul exemplu. Mai există alergatori ca Viorel Palici, Szaby, Damian, (si altă droaie) care sunt “ştampilați” cu statutul ăsta de alergător talentat.
Eu nu știu povestea fiecăruia doar fărâme. Știu ca Viorel nu se (mai) antrenează la fel de mult/tare ca mine și mă capaceşte cu fiecare ocazie.

Asta sunt convins ca stii si tu dar sa fie talentul aici? Neglijăm aici în totalitate povestea lui.

Care din ceea ce știu eu sună cam asa:
S-a apucat de alergare montană în 2008, a făcut schi fond (castigator al unei etape de cupa mondiala) bicicleta, unul din cei mai tineri participanti de la MPC, Maraton7500 și altele încă de când avea 18 ani.
Când el alerga maratoane montane eu căram rănița în aplicații. Acum locurile s-au cam inversat.
Sa spui ca Viorel e mai mult talent decât munca e ca și cum ai zice ca Motzard cânta doar o data pe săptămână și a devenit un geniu.

Îl respect enorm pe Viorel, ca și pe toți cei care aleargă mai tare ca mine căci știu câtă munca, daruire, pasiune,  e în spatele poveştii lui.  Îl respect pentru dăruirea cu care aleargă,  motivația și puterea lui de concentrare și capacitatea de a indura durerea cum nu o face nimeni altcineva. O spun cu toată inima ca am de învățat lucruri, finețuri, ca astea de la el și îl privesc cu admirație. Îl văd ca pe un rival insa doar intre start și finish.
De Szaby nici nu mai zic. Omul ăsta aleargă într-o luna cât alerg eu într-o luna jumate. Când se va apuca Szaby de ultra, toate recordurile vor cădea pe capete. La fel ca și Viorel când el alerga pe munte eu eram la cules de ghiocei.
Aşa că încetează să mai pui vreun rezultat pe spatele talentului unui alergator, dacă o faci.
Cunoaşte-i povestea. Vezi câte ore de efort aerob a făcut la viață lui, ce stil de viață a dus pana a se apuca (mai serios sau nu) de alergare și apoi vei ajunge sa îmi dai dreptate.
Și toate teoriile astea nu le-am înflorit eu în noaptea de 23 decembrie 2016 ci le-am citit în cartea:

Exceptionalii al lui Malcolm Gladwel.
Aici tipul ăsta are teoria celor 10.000 de ore.

Succesul, in orice domeniu, are la baza cantitatea asta de munca. Și nimeni dar absolut nimeni nu a devenit un om de succes în domeniul în care activează dacă nu are fundația asta de zece mii de ore. Şi dă exemple pe oameni ca Bill Gates ca a avut peste 10.000 de ore de programare înainte sa lanseze Microsoft, cei de la Beatles au cântat peste 10.000 de ore în Hamburg și în întreaga Europa înainte sa-si lanseze albumul cu cel mai mare succes.
Alt exemple e Motzart. Care a fost un compozitor mediocru pana la vârsta de 22 de ani când a compus simfonia cu cel măi mare succes. Pana atunci a muncit pe brânci.
Adică în orice domeniu lucrezi/te pasionează, unul din principalele

Chestii ce trebuie sa le faci e sa ai peste 10.000 de ore de munca în domeniu respectiv.

Depinde doar de tine în cât timp le faci. (5-10 ani) câte ore ești dispus sa investești pentru domeniul respectiv în fiecare zi.
Dacă luam exemplul concret în alergare haide sa Îți spun eu cum sta treaba.

Eu pana acum am cam 5.000 de ore investite în alergare. Și vreo 8000 în activități conexe cu efort aerob (inot, schi, bicicleta, sala) mai am pana sa fiu considerat un expert dar exista băieți care stau mult mai bine.

Și am făcut un fel de clasament sa vezi cum stau treburile:
1. Marius Ionescu +10.000 de ore;

2. Viorel Palici +10.000 de ore;

3. Szaby +10.000 de ore;

.

.

.
Talentați băieții ăştia așai?

Tu unde esti in clasamentul asta de mai sus? Cate ore ai pana acum in alergare sau in domeniu tau de expert? Raspunsul la intrebarea asta conteaza mai mult decat crezi.

Munca e ceea care face diferența. Nu talentul.

Punct.

Pentru mine exista alergatori excepționali. Pentru ca au investit timpul necesar în a deveni excepționali.

Nu pentru ca sunt talentați.