The post #Biohacking | 34 sfaturi de la Ben Greenfield. Cine dracu mai e și ăsta? appeared first on Robert Hajnal.

De ceva timp am o relație serioasă. Anul trecut a fost vinul. Anul acesta e „cafiaua”. Relație de care am parte zilnic, în ultmii 2 ani. Fără certuri, compromisuri sau așteptări.

(more…)

The post Cafeaua de specialitate și Starbucks-ul appeared first on Robert Hajnal.

Atunci când nu mai numeri orele și zilele simți că ești cu adevărat fericit.

Acum doi ani, prin iarnă, primesc un telefon tocmai când mă pregăteam să adorm. Era de la un român plecat în Irlanda care voia să facă turul Carpaților, în alergare. Era plecat de 10 ani?! și își dorea o revenire „furtunoasă” pe potecile patriei. Am fost eu cel sunat pentru că în anul acela terminasem de alergat Orientalii cu Adelin iar cu un an în urmă alergasem Meridionalii cu Andrei P.

Îl chema Sergiu și voia să facă toți Carpații în mai puțin de 30 de zile. Până în momentul în care scriu aceste rânduri, nici eu și nici el nu am reușit să ducem la capăt planul de a alerga: O lună prin Carpați.

Însă, cum nimic nu e întâmplător…

Anul acesta Serj și-a aliniat planetele muntându-se în Courmayeur să învețe să schieze, ulterior lucrând la un bar în zonă.  O dată cu vara i s-a oferit ocazia de a lucra la refugiul de pe traseul de UTMB – Bertone.

După Ultrabug mi-a spus de ocazia ce i s-a oferit iar eu deja mă vedeam venind la el și antrenându-mă.

După 2 luni am ajuns în zona cu gândul să stau într-o zonă de Camping și să mă văd cu el pentru ture împreună. Din fericire a fost un incident în valea cu campingurile și m-a invitat să urcăm la Refugiu Bertone, unde lucra el ca barman, cu toate bagajele. Mi s-a părut o idee bună, urmând a vedea ce facem în următoarele zile.

Din fotografii pare că m-am antrenat pentru o competiție de băut dar crede-mă, pe cuvânt, că am alergat în cele 14 zile aproximativ 350 de kilometri cu aproximativ 13mii diferență de nivel.

Mai jos e un filmuleț din prima dimineață de când am ajuns. Am încercat să redau puțin din atmosfera relaxată, de refugiu. Turiști, voie bună, soare, munte, flori, animale.

Serj, mulțumesc pentru că mi-ai oferit ocazia de a face parte câteva zile din „vacanța” ta continuuă. Am să răsplătesc, după cum mi-ai zis, lumea care ne înconjoară cu zâmbete ce mi le-ai pus pe față.

Cheers, Raga!

The post Viața la refugiu Bertone appeared first on Robert Hajnal.

Încă visez la primul ghid turistic al unui oraș în care să apară, în loc de muzee străzi sau localuri, oameni pe care să-i vizitezi și să-i asculți.

În schimbul unei sume modice să-i întrebi despre viața lor și despre povestea lor iar ei să-și aprindă pipa și să repete a 14 oară pe ziua respectivă, cu același entuziasm povestea vieții lor.

Dacă a fost recomandat într-un ghid turistic sigur au o poveste bună de spus.

(more…)

The post Iubesc poveștile appeared first on Robert Hajnal.

Una din materiile mele preferate în Academie a fost Psihologie Socială. Am avut un prof mișto, Popoviciu, care ne-a dat de citit la bibliografia obligatorie cartea lui Gustave Le Bon – Psihologia mulțimilor.
(more…)

Titlu: Psihologia mulțimilor
Autor: Gustave Le Bon

Gustave Le Bon este primul om de știință care s-a ocupat de studiul mulțimilor și al comportamentului lor. Înaintea sa, subiectul fusese abordat doar de Gabriel Tarde, în cadrul studiilor sale de antropologie criminală (studiile de psihologie socială ale lui Tarde au fost publicate după lucrarea lui Le Bon) și Scipio Sighele care se concentrase asupra tendințelor de violență criminală ale mulțimilor.

„Psihologia mulțimilor” a fost publicată în 1895. Editorul ei, Félix Alcan publicase anterior lucrări ale unor sociologi iluștri ca Henri Bergson și Émile Durkheim. Le Bon se ocupă de comportamentul grupurilor pe care le numește „mulțimi psihologice”. El arată că în anumite circumstanțe date, și numai în aceste circumstanțe, o aglomerare de oameni ajunge să posede caracteristici noi, complet diferite de cele ale fiecărui individ care o compune. Elementul specific mulțimilor psihologice este că au un fel de suflet colectiv, fără îndoială având un caracter tranzitoriu, dar prezentând caractere foarte nete. Acest suflet îi face pe indivizii care compun mulțimea să simtă, să gândească și să acționeze în mod cu totul diferit de cel în care ar simți, gândi sau acționa în mod independent. Colectivitatea devine astfel o mulțime psihologică sau o mulțime organizată, care formează o singură ființă și se supune legii unității mentale a mulțimilor.

Există anumite idei și sentimente care nu apar și nu se transformă în acțiuni decât în cadrul unei mulțimi. Mulțimea psihologică este o ființă provizorie, compusă din elemente heterogene, sudate la un anumit moment dat. O mulțime psihologică se constituie în urma unui șoc psihic, elementele care duc la formarea mulțimii fiind:

• sentimentul de putere, datorit numărului mare de indivizi care formează mulțimea, amplificat prin dispariția sentimentului de răspundere personală individuală, ca urmare a anonimatului mulțimii;

• contagiunea mentală, care determină pe fiecare individ în parte să-i imite pe ceilalți, chiar dacă această comportare a sa este evident împotriva propriului interes;

• sugestia care este de natură hipnotică, sentimentele și gândurile fiind orientate în sensul determinat de hipnotizator.

Le Bon enunță următoarele teze:

• Mulțimile, contrar indivizilor care le compun, nu au capacitatea unei judecăți critice. Individul din cadrul unei mulțimi nu mai este el însuși, ci un automat pe care propria sa voință nu-l mai poate dirija. În momentul în care face parte dintr-o mulțime, un individ, chiar dacă este o persoană foarte cultivată, își pierde capacitatea de a judeca critic și se comportă în mod afectiv, având chiar manifestări primitive și barbare. În consecință, judecățile morale ale unei mase sunt independente de originea sau intelectul indivizilor care le compun.

• Mulțimile nu sunt capabile să resimtă decât sentimente simple și extreme. Opiniile, ideile și credințele care le sunt sugerate sunt acceptate sau respinse în bloc și considerate ca adevăruri sau erori absolute. Le Bon consideră că această caracteristică este specifică tuturor convingerilor care sunt generate prin sugestie (de exemplu, convingerile de natură religioasă) și nu pe baza unui raționament.

• Mulțimile psihologice sunt credule, sunt capabile să accepte afirmațiile cele mai neverosimile; de aceea, ele pot fi manipulate acționându-se asupra imaginației lor. Ca urmare a credulității lor, mulțimile sunt ușor excitabile și nu pot fi convinse prin argumente;

• Mulțimile sunt capabile de a acționa împotriva interesului unora sau tuturor indivizilor care o compun;

• Mulțimile își schimbă foarte încet convingerile de bază;

• Mulțimile sunt capabile de asasinate, de incendii și de multe alte crime. În același timp, mulțimile sunt capabile de acte de sacrificiu și de o dezinteresare mult mai ridicate decât cele de care este capabil un individ izolat.

Gustave Le Bon își bazează aceste constatări pe numeroase exemple istorice, în mod particular pe Revoluția franceză. ^[12][13][14]

Dacă Le Bon arată care este puterea maselor, el nu este un admirator al mișcărilor de masă. În această privință modul său de gândire nu diferă de cel al lui Alexis de Tocquevillecare percepe mulțimile ca o adunare de individualități diverse care se transformă în mulțime printr-o omogeneitate anterioară, anume cea produsă prin democratizare.^[15].

Lucrarea lui Le Bon despre Psihologia maselor a fost publicată în numeroase ediții și tradusă în majoritatea limbilor de mare circulație, nu numai în perioada în care a trăit ci și recent, în ediții critice.

The post Nu cei de la putere trebuie schimbați, ci cel mai prost de lângă noi appeared first on Robert Hajnal.

Ultimul roman de dragoste pe care l-am citit și care mi-a rămas în minte a fost un roman citit acum 6 ani. Eram anul 2 de academie, la un curs de alpinism, la Predeal.

Pentru ca timpul să devină mai fluid, ne făceam rezervare la cartea cu cea mai mare chemare. Pe atunci era Invitație la Vals a lui Drumeș. Eram cu toții intrigați de finalul care nu ierta lacrimile nimănui.

Cred că am fost al 3-lea pe listă pentru a vedea dacă și eu am să bocesc.

(more…)

Titlu: Ziua în care la celălalt capăt al iubirii n-a mai fost nimeni
Autor: Ioana Chicet-Macoveiciuc

O fată cu un cuib de rândunele în loc de păr, un bărbat care zâmbește prea rar. Ea preferă să citească și să bea un ceai sâmbătă seara în loc să meargă în cluburi, el știe să facă fotografii alb-negru în care soarele apune mai strălucitor decât în culori. Iubirea lor e un dans tăcut, cu clipe pline în care totul se potrivește perfect, apoi cu zile negre în care nici nu-și pot sta alături. Ea plânge, el se încruntă și tace. Ea râde, el zâmbește ușor, foarte ușor, și tace. E cel mai minunat bărbat din lume, iar fata care îl iubește ar face orice ca să-i smulgă câteva cuvinte.

O despărțire prematură, o așteptare înfrigurată, căutări peste ani, regăsiri sfâșietoare care nu rezolvă nimic, doar adâncesc dorul și durerea.

Până într-o zi când vor ști amândoi că iubirea a fost acolo, chiar dacă acum la capătul celălalt al ei nu mai e nimeni.

Alice Năstase Buciuta

Cartea Ioanei Chicet-Macoveiciuc, Ziua în care la capătul celălalt al iubirii n-a mai fost nimeni, este un roman superb, plin de emoție și de duioșie, pe care trebuie să îl citești cu un pachet de batiste alături, pentru că vei râde cu lacrimi, vei plânge cu suspine, ți se va face dor de dragoste, dor de dor, dor de râs, dor de plecat, dor de rămas, dor de măreția și nebunia unei iubiri trăite până la sânge și până la capătul celălalt al minunii că iubești, al întâmplării că ești.

Anca

E răscolitoare! Știu că e ficțiune, dar are atât de multă carne, atât adevăr! M- am regăsit eu cea de acum 20 de ani cu bune și cu rele….

Ela Timofte

Mi-am sunat mama și prietena și le-am spus că tocmai am terminat de citit o carte pe care am scris-o eu, despre mine, dar habar n-am cine a tipărit-o… Cred ca mi-o fi dus cineva, fără știrea mea, creierul și inima la tipografie…

Anita

Am plâns, am ras, m-am ofticat, am înghițit in sec, m-au durut toate. A scos amintiri din mine vechi si dureroase. Ioana, nu cred ca știi ce ai făcut cu aceasta carte scrisă din inima.

 

The post Ziua în care la celălalt capăt al iubirii nu a mai fost nimeni appeared first on Robert Hajnal.

The post Definiția Succesului appeared first on Robert Hajnal.

The post Radu Milea Vs Robert Hajnal appeared first on Robert Hajnal.

Nu sunt ce par a fi –

Nu sunt
Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!…
Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu,
Sau prea curând,
Sau poate prea târziu…
M-am resemnat, ca orice bun creştin,
Şi n-am rămas decât… Cel care sunt!…

Ion Minulescu – Nu sunt ce par a fi

Dean Karnazes, Ultramarathon man, când a împlinit 30 de ani s-a reapucat de alergare. Pe bune. În timpul petrecerii, de ziua lui, a lăsat paharele de băutură în urmă și o posibilă aventură de o noapte și a alergat 30 de kilometri.

(more…)

The post Acceptă provocarea #aleargămahmur! | Povestea Canyon Creek 50km appeared first on Robert Hajnal.

Noaptea trecută la ora 0200 am trimis un email către 679 de persoane în care i-am întrebat:

CARE E CEA MAI IMPORTANTĂ LECȚIE CARE TE-A ÎNVĂȚAT ALERGAREA?

Am întrebat asta pentru că alergarea e una dintre cele mai evidente metafore ale vieții și e vital să vedem ce lecții ne învață. Să le conștientizăm.

Am făcut o listă cu cele toate răspunsurile ce le-am primit:

Pamfilie Paul, 39 ani, șofer camion.

Ieri am terminat al doilea maraton în 3h 25 min, asta în condițiile în care m-am apucat de alergare acum 3 ani cu câțiva km pe zi, iar anul acesta în ianuarie am zis ca ar fi fain sa fac un maraton. Primul a fost în mai, următorul, anul viitor.

Cea mai importantă lecție învățată din alergare: sa cred în mine, chiar dacă se pare ca toată energia s-a terminat, încă un pas se mai poate.

Și ca dacă vrei rezultate trebuie sa muncești și sa planifici. Asta și ca lecție de viață.

Radu Laurentiu – inginer:

Pe mine m-a invatat ca mai pot chiar si atunci cand cred ca nu mai pot.

Chiriac Sebastian – Grafic Designer & Tautu Cristian

Pentru mine cea mai importanta lectie invata de la alergare e disciplina pentru atingerea o obiectivului cat mai eficient posibil.

Precup Emanuela – Economist;

Eu sunt economist de meserie, insa alergarea m-a invatat ca cifrele fara vointa sau determinare nu inseamna nimic. Ne traim viata din statistica in statistica, din masuratoare in masuratoare, dar fara un scop precis, de cele mai multe ori. Fii cea mai buna versiune a ta, asta m-a invatat alergarea, desi pare un mare cliseu :-))))

Valea Lucian – Kinoterapeut;

Sunt kinetoterapeut, am in „service” mulți alergatori de toate felurile și nivelele de performață/amatori, iar ceea ce mie personal mi-a adus alergarea a fost raportarea la „greu/dificil” in general in viata,  acesta optica crescânda-mi progresiv cu fiecare cursa… ceea ce mi s-a părut odată greu. Acum psihicul meu raportându-se la fiecare antrenament, cursa sau competiție e pregătit sa facă fata cu zâmbetul pe buze.

Bogdan Opritescu – pricing analyst si offer subject matter expert la HP.

Alergarea m-a invatat ca nu exista limite, m-a invatat ca indiferent cat de bine ma cunosc, pot sa ma surprind (si nu o data); alergarea m-a invatat sa ma bucur si mai mult de viata si de tot ceea ce ma inconjoara. Si nu in ultimul rand, alergarea m-a invatat ce este determinarea si puterea de a te schimba in mai bine.

Cami Ciurusniuc  – Profesor Colegiu Silvic Bucovina

Alergarea… mi-a adus in viata notiunea de smerenie.

Am primit-o cu bucurie, ca pe o mare revelatie. Alergarea… mi-a intarit conexiunea cu intreg Universul. M-a ancorat intre Cer si Pamant, mi-a deschis Mintea, mi-a luminat Sufletul, mi-a creat aripi sa pot zbura, mi-a explicat de mii de ori, in alergarile mele, de ce Unicul Țel in viata trebuie sa fie IUBIREA!  Iubirea si recunostinta pentru intreg Universul in care exist, iubirea ce mi-o datorez mie, iubirea pentru semenii mei. Alergarea…mi-a oferit cel mai pretios dar, pe care habar n-aveam cat de mult il doream – TREZIREA!

Asa ca, de-ar fi sa-i adresez cateva cuvinte alergarii, i-as spune doar atat: MA INCLIN, draga mea! TE IUBESC!

DINU TURCANU – Contract Manager

Pe mine m-a invatat ca limitele sunt doar in capul meu, si ca daca sunt dispus sa muncesc pt ceva, imi va deveni accesibil cat de curand. Valabil nu doar pentru alergare.

Daniel Vlad – Consilier Vânzări

Alergarea m-a învățat faptul ca pot mai mult. Ca nu exista limite.

Alergarea m-a învățat faptul ca cei mai buni prieteni i-am cunoscut la concursurile de alergare.

Alergarea m-a învățat sa fiu mai analitic și sa iau decizii corecte.

Alergarea m-a învățat sa fiu eu.

Monica, digital marketer

A fost cea mai bună lecție de autonomie. Faptul că exist indiferent de orice alt context din jurul meu, că sunt vie și independentă și mă pot purta pe mine din punctul A în punctul B și că orice pădure te poate transpune în cel mai de aventură film în care ți-ai dorit să joci.

Mihaela Hainarosie – inginer telecom

1. Poti sa faci tot ce vrei, daca iti doresti suficient de tare – lectie dupa MPC 2016

Cea mai importanta:

2. Felul in care alergi in cursa defineste felul in care mergi in viata – lectie dupa MPC 2017

Iulian Apostol – Inginer auto

De când m-am apucat de alergat am realizat ca sunt mai docil și am mai multă răbdare. Îți trebuie multă răbdare intr-o cursa de anduranță, zic eu. De calitatile astea am nevoie zilnic, lucrând in industria auto (inginer auto la VW Bacau) sunt înconjurat și de clienți ciudați, rău intenționați, dar și de colegi fără educație.

Eu punctez pe răbdare, asta am învățat din alergare.

Ioana Păun  

Cred ca alergarea ma motiveaza cel mai mult in tot ceea ce fac.

De exemplu, cand mi-e greu sa-mi fac patul sau sa duc gunoiul, imi aduc aminte ca am alergat la maraton si se rezolva.

Oana Subtirica – Content Writer & Event planner

Daca ar fi sa vorbesc la nivel general – pe mine alergarea m-a invatat ca perseverenta si continuitatea sunt cheia.Dupa abadonul de ieri, am invatat alte doua lucruri importante:

1. Listen to your body for real. Ca altfel iti iei una dupa ceafa de nu te vezi. Nu ar fi trebuit sa iau startul si am facut bine ca m-am oprit, cine stie ce s-ar fi putut intampla mai rau. (On a secondary note – nu te lua dupa altii care braveaza cum au terminat ei un maraton desi erau raciti cobza. Ei sunt ei, tu esti tu).

>2. Musai trebuie sa-mi gasesc persoane/grupuri cu care sa-mi mai fac antrenamente si cu care sa merg la concursuri. Poate ca in acele momente un cap mai limpede m-ar fi ajutat sa trec peste hop…sau sa nu ajung acolo. Asta e, trebuie sa incetez sa mai fiu not user friendly.

2bis – Cand ai colegi raciti, nu te lasa pana nu pleaca acasa. Virusii impartasiti in birou nu fac bine nimanui.

Bogdan Solga – Java trainer și coach.

Răspunsul meu scurt – never ever ever give up.

Răspunsul meu lung – alergarea m-a învățat să dezvolt obiceiuri, nu doar să am obiective.

De ce e de preferat să avem obiceiuri, în loc de obiective – https://markmanson.net/goals

IOANA MARIA SABO-  Ingineră

Am invatat sa nu ma mai las afectata de lucrurile mici care se intampla in jur, si care, peste 2-3 luni nu o sa mai aibe nici un gram de relevanta pentru mine..in principiu sa ma axez pe planurile mari si pe pasii mici ce duc acolo..sa ignor parerile altora care nu sunt constructive si nu ma ajuta pe mine sa evoluez in directia in care simt ca trebuie sa merg

Băra Daniela-consilier juridic

Sunt mai puternică decât par!  

Gabriel Bitca – economist

„Posibilul este langa noi”

Robert Cadar – blogger

Repausul face parte din antrenamet.

Luminita

Daca alergarea nu a inceput inca de cand Cartea de identitate sau Buletinul era mai subtire… pe mine alergarea m-a facut sa am mai multa incredere in ideea ca varsta e doar un numar!!!!

Asa ca… alergarea te intinereste, iti da forta sa crezi mai mult in tine, sa fii mai sanatos si sa speri ca atunci cand te gasesti sus… la cota 2000 sau si mai mult, cand crezi ca esti singur si te poti rataci, Dumnezeu e cu tine mai mult ca niciodata!!!

Alergarea nu numai ca m-a invatat, ci chiar am descoperit ca pe o revelatie ca viata e mult mai frumoasa cand esti competitiv.

Incepem sa avem trairi pe care nu le-am avut atunci cand credeam ca meritam mai mult.

Suntem fericiti, incepand cu antrenamentele, cu pregatirile de plecare spre competitie, cu pregatirea echipamentului, cu intalnirea cu ceilalti participanti, cu alergarea in sine… care din ce in ce ne stimuleaza sa vrem mai mult: un traseu mai lung, un timp mai bun, un loc pe podium!!!

Am descoperit ca oamenii nu sunt asa cum sunt prezentati la emisiunile tv, egoisti si tristi, ci sunt frumosi, veseli, altruisti!!!

Toate acestea le-am descoperit si le-am invatat de la prietenii mei, alergatorii!!!

Sergiu Dan Groapa – Inginer

Nu stiu daca alergarea m-a invatat sau doar alergand am avut timp sa stau singur cu mine si sa reflectez asupra unor lucruri dar cea mai importanta lectie e ca signurul lucru din lumea asta pe care merita sa lupti sa il schimbi esti tu insuti.

Ce e interesant e ca s-au schimbat atatea lucruri in ce ma priveste incat nu mai recunosc lumea din jurul meu asa ca e greu sa delimitezi cat te schimbi tu si cat se adapteaza lumea din jur la noul tu. Si totul a pornit de la alergare.

Madalin Popa – inginer proiectant structurist, 42 ani, Bucuresti

Ca daca vreau sa imi placa sa o fac pe termen lung depinde doar de mine. Si asta de la inceputuri. Sa ma bucur de fiecare antrenament, sa caut mereu cum pot sa progresez sa imi cresc performantele, capacitatea la efort, capacitatea de a pastra o intensitate ridicata cat mai mult posibil.

Am cautat mereu sa fac alergarea sa imi para interesanta si sa imi placa.

Ma bucur intotdeauna de alergarile lungi la munte fie iarna prin zapada, fie primavara prin noroi sau ploaie, fie vara pe caldura.

Imi place mirosul padurii, al ierbii si faptul ca uit de absolut orice ma framanta inainte sa incep antrenamentul, ma resetez complet si termin obosit dar fericit.

Pentru tine care e cea mai importantă lecție ce te-a învățat alergarea?

Lasă un comment și am să adaug răspunsul în listă.

Cele bune,

Robert H.

The post Am întrebat 679 de alergători români... appeared first on Robert Hajnal.