Drip coffe shop

Nu-ți dai seama că bei o cafea bună până ce încerci una proastă.

De ceva timp am o relație serioasă. Anul trecut a fost vinul. Anul acesta e „cafiaua”. Relație de care am parte zilnic, în ultmii 2 ani. Fără certuri, compromisuri sau așteptări.

Cafeaua, la fel ca vinul, are o poveste incredibilă de la planta din câmp până ce ajunge lichid-ul care te trezește de dimineață.

Fiecare avem motivul pentru care o bem. Eu o beau atât pentru gust cât și pentru efect. Îți bate inima mai tare și chiar poți face prostii într-un timp mult mai scurt. În plus cofeina are proprietatea de a-ți crește pragul de absorbție glucidică de la 70g/oră la 90g/oră, dar asta e altă discuție.

Vorbim de cafea ca viciu.

Dimineața prefer cafeaua simplă, aka neagră, făcută la bialetti-ul meu cu formă de pălărie, (atunci când nu mi-o prepară Ergo) Lichidul negru îl torn în ceșcuța mea din ceramică albă cu colțuri sărite, primită cadou. Atunci când nu pun lapte în cafea o beau cu zahăr chiar dacă un sacrilegiu mai mare nu există.

De fapt există: să torni apă minerală peste Shiraz.

Sunt oameni care se pricep la cafea la fel de bine pe cât de bine se pricepe Samuel L. Jackson să zică Motherfucker. Oamenii cunosc specificul fiecărei zone în care este crescută, ce tente aromatice are and other stuff dar fără să poarte un medalion la gât care să arate cât de multe știu.

Mă fascinează cafeaua și oamenii care o prepară. Oamenii ăia din spatele mașinăriei sofisticate. Ăștia dau valoare cu adevărat produsului prin cunoștiițele pe care le au, prin răbdare și prin păstrarea locului curat la „birou”.

Apropos de curățenie. Eu nu am văzut o farmacie mai curată ca DRIP Coffee Shop.

O FAR-MA-CI-E să nu mai zic de altă cafenea. Alex & Co. sunt obsedați cu atenția la detalii. De la cești, latte art perfect, atmosferă, povești, poze instagram. Medaliile alea din colț nu (prea) își au locul dar e un motiv în plus pentru Alex să-și dea seama cine-i împarte cealaltă pasiune, alergarea.

Și în general oamenii care au răbdare să prepare o cafea bună sunt oameni faini. Sunt oameni faini pentru că explică fiecărui client în parte diferența dinte un flat white și un latte sau că espresso-ul nu se „lungește” pentru a fi mai „slab” , că el are o cantitate standard sau că nu se pune scorțișoară peste latte art ca să îi dea un gust mai bun sau că nu poți să faci un V60 în grabă sau sau sau…

Am stat 6 săptămâni în București și în mare parte am băut cafea la Narcoffes că erau cei mai apropiați de „casă” și pe lângă produsul genial pe care-l livrau de fiecare dată oamenii mă întrebau de viață. De unde sunt și ce caut acolo în fiecare zi. Dar la modul relaxat chiar dacă cantitatea de cofeină din sistemul nostru era peste limitele legale și ne puteam lua la întrecere cu taurii din Pamplona.

Și stau acum, după mai bine de 2 ani de când nu am fost într-un Starbucks cu un Flat White și îmi dau seama despre ce vorbesc oamenii ăștia și că diferența dintre o cafea de specialitate la Starbucks e ca diferența dintre un sanvish de tonomat la sanvish-ul de la Papila.  Și nu vreau să mă umflu în pene că îs băiat de la țară dar are un gust de mop Flat White-ul ăsta.

Starbucks, ne vedem când și-o vedea orbul ceafa.

Merită să încerci. Dacă ești băutor de cafea să o bei într-unul din locurile de mai sus și apoi să încerci o spălătură de la Starbucks și apoi te vei convinge că e o idee mai bună să-ți iei o cafea de la tonomat cu un leu.

Am plecat din București cu un mare regret. Nu am ajuns la Steam și Vlad a fost atât de amabil aducându-mi la Workshop-ul Școala Alergării una dintre cele mai bune Kenya long black pe care am băut-o până acum. Chiar simțeam flori și ciocolată în ceașca aia de cafea. Pentru asta am să revin în București care, apropopos, mi s-a părut mult mai prietenos decât acum 4 ani când îl uram.

Ca o concluzie: REEESPEEECT!!! celor care trăiesc în bula cafelei de specialitate, sunt atenți la detalii și ne fac zilele mai frumoase desăvârșind cafeaua.

Croitoria de Cafea, NOLA, DRIP Coffe Shop, Narcoffee, Steam, BOB

Pe mine mă găsiți la Nola unde am să le mănânc merele și am să devorez cortado-ul!

Înscrie-te în orașul tău la Școala Alergării – Turneu național de workshopuri cu Robert Hajnal

 

Ti-a plăcut articolul?
Mă poți sprijini pentru a scrie mai multe prin Patreon!
Pâine, avocado, somon, munte: Cel mai bun sandviș din lume
Cum reușesc să ies la alergare pe Ninsoare și Ploaie