Am scris aici despre calitatea mea #1 în care am spus că nu judec oamenii. Mai am și alte calități și mă bucur că arabii au inventat destule numere ca să le pot pune în ordine, în viitorele articole.
Pentru că sunt corect, față de mine, astăzi 14.11.2017, ora 23:01 scriu și despre defectul meu principal.
Când vine vorba de mine, simt că trag mâța de coadă, procrastinez, că nu scot maximum din timpul meu.
Când vine vorba de ceilalți sunt mereu un întârziat.
Observ că ambele defecte au la mijloc timpul și mereu când duc o sarcină prin care înving procrastinarea sau întârziatul, la sfârșit, simt că am câștigat una dintre cele mai grele bătălii, cu mine și cu timpul.
Desigur că am și alte defecte (după spusele altora, eu nu știu de ele): mint, sunt egoist, manipulator, am interese ascunse, sunt autist, antisocial, dar astea țin de context și îmi pot oferi scuze pentru a le depăși.
În plus defectele astea le are toată lumea, bine… majoritatea oamenilor. Tu sigur nu minți și nu faci lucrurile urâte de mai sus.
Nici eu nu le fac (wink – wink) și dacă auzi că se vorbește așa despre mine să știi că oamenii mă cunosc foarte puțin sau sunt complimente spuse de foste iubite cărora le-am frânt inima, deci sunt păreri subiective, nedemne de luat în seamă.
Dar PROCRASTINAREA și ÎNTÂRZIEREA sunt cei 2 diavoli, cele 2 voci negative care nu mă lasă să merg mai departe și cu care mă lupt zilnic. Mă chinui să scriu articolul ăsta de la ora 20:00, bine aici e vorba că nu am avut inspirație și dacă stau bine să mă gândesc, astăzi nu am întârziat la antrenamentul cu colegii.
Faptul că le-am conștientizat și le-am spus cu voce tare mă ajută să fiu pe drumul cel bun al productivității și al punctualității. Nu?! Spune-mi că da!
Ca o concluzie: dacă plănuim să ne vedem cândva și întârzii 15 minute să știi că sunt la jumătatea drumului de a fi punctual și nu ești tu, sunt eu cel nașpa.
Cu bune și cu rele, același eu cu aceleași defecte și greșeli gramaticale.
