Treaba e simpla in ochii mei.
Dacă nu e reglementat statutul, totul ține de moralitatea fiecăruia.
Și nu scrie niciunde exact cine, ce statut are.
Dar fiecare are o altfel de gandire, de moralitate mai mica sau mai mare. Totusi nu inseamna ca e corecta sau gresita. E doar altfel. Și e dreptul fiecăruia sa creadă întocmai.
Depinde cum te privești tu pe tine și cum te privesc ceilalți.
Sunt doua imagini puțin diferite care ar trebui sa se întâlnească la un momentdat.
Din punctul meu de vedere se poate rezuma la următoarea logica:
Ai fost pe podium la ultimele competiții? Crede-ma ceilalți (deja) te privesc ca un profesionist.
De ce nu ai face-o și tu?!
Te-ai evidențiat în felul ăsta și mai ești și legitimat la un club, cum e cazul meu?
Pai e clar. Sunt profesionist. Mai ales în ochii altora.
Chiar dacă eu consider ca timpii mei nu sunt printre ai celor mai buni, la toate concursurile, dar mă bucur de beneficiile lor (echipament, poate o taxa de participare, luxul timpului liber etc. ) apai crapa-mi-ar obrazul dacă nu m-as număra printre ei. Printre “profesionisti”.
Crezi ca toti sportivii “profesionisti” fac asta 8h/zi ca un job full-time?
Dacă ti-as spune ca uneori ai saptamani în care alergi mai mult decât un “profesionist” m-ai crede?
(Asta nu înseamnă ca alergi și mai eficient).
Sunt și au fost atât de mulți câștigători ai concursurilor de alergare care sunt la birou/la magazin 8 ore pe zi și se antrenează 2-4 ore dar la ore nesimțite.
Foarte târziu sau foarte devreme.
E și mai mare satisfacția când câștigi în modul ăsta.
Ei cum crezi ca se simt/cum crezi ca se cred?
Poate ca nu au acte care dovedesc asta, nu sunt legitimati la un club, dar chiar au nevoie de documentul ăla ca sa-si recunosca valoarea?
Nimeni nu are nevoie dar ca am fost mai rapid decât 99.5% dintre ceilalți alergatori la ultimele competiții e dovada minima și suficienta că fac asta la un alt nivel.
Cu alte cuvinte,
Răspunsul la Ia intrebarea profesionist sau nu?!
Este:
Pentru ca la ultimele concursuri am fost mereu pe podium. Mă consider unul din cei 0.5% care sunt recompensați pentru rezultat.
Și is mândru de asta. E o recunoaștere a muncii pe care am depus-o în ultimul timp.
Fain tare a zis-o Corneschi Alexandru pe podium la Băneasa. “Sunt mândru ca am câștigat că am muncit mult”.
Când vorba de muncă, chiar depinde doar de noi.
În ochii mei, ca sunt acolo langa unul ca el și în cazul concret unul ca Marius V Ionescu e un motiv care mă face sa continui și sa mă mândresc.
Chiar dacă ei sunt un fel de Catalina Ponor a gimnasticii și eu copilul care încă se chinuie sa facă spargatul în fata blocului.
În ochii majorității am alergat bine toți trei și ei dar și eu.
Și cu asta mă mândresc.
Băneasa Trail Run: (21.5 km 1h17’29”)
Locul 4 open, 3 categorie 18-35 ani.
https://www.strava.com/activities/800642215/overview
