Weekend-ul ce a trecut am fost acasa. La Petrila.
Am ajuns în zona sa o vad pe mama, sa mă las rasfățat de ea, sa fiu musafir și să particip la Parângu Night Chalange, ediția a II-a.
Am plecat din Brașov de joi, cu ceva emoții că vom rata trenul care urma să ne ducă acasă. În cele din urma am reușit sa ne chemam taxiu’, sa ne duca la gara și cu 2 minute înainte de a pleca trenul, ne-am îmbarcat. Am ajuns în Simeria pe la 10 seara si apoi am venit cu parinții Corinei catre Valea Jiului.
Intrat pe ușa casei, timp de aproape 4 zile m-am lasat rasfațat de către my mother.
Vineri, dupa un mic dejun adus la pat de mama mea, am ieșit la o alergare.
Petroșani-Telescaun-Parângul Mic. Vo’ 9 km de asfalt cu o panta de 4% și recunoaștere pentru cursa de a II-a zi. A fost mai cald decât ma așteptam.
Dupa bucata de asfalt, am început urcarea catre vf. Parângu Mic. Mi-am pus snowline-urile și am început sa dau din bețe
catre vârf, facându-mi în gând strategia pentru a cursă.
Prima bucata din cursa (2km) de alergare, apoi pâna la checkpoint, mers alert și apoi iarăși alergare (asta daca ma mai țineau
picioarele. Trebuia sa mă țina. Nu aveam de ales.
Recunoașterea traseului mi-a ridicat moralul pentru ca am reușit să o fac mai repede decât anul trecut deși nici nu m-am grabit și nici nu am fost obosit.
Track-ul zilei de Vineri
Dupa alergare, a urmat partea ușoara, a făcutului pe musafirul. Am fost pe la Ana, sor’mea, să-mi vad nepoții adorabili. Patrick și Maria.
De la Ana am plecat cu una bucata Patrik și ne-am dus la buna. Adica la mama mea acasă.
Sâmbata, a fost o zi tipica în care am stat în pijamale pâna la ora de pregatire, o zi în care timpul pâna la concurs trece greu.E fain sa lenevești dar când m-am ridicat din pat aveam o stare de letargie, leneveala. A venit Corina dupa mine și la 5 km de Pensiune m-a lăsat să-mi încep încalzirea. Am alergat către acolo fiind încântat de vremea buna. Ea mi-a ridicat kit-ul și aveam doar să-mi pun numărul, sa-mi continui încalzirea și apoi să o iau la deal.
Cursa Parângu Night ediția a II-a
Dupa start-ul schiului de tură, am așteptat mai mult de 5 minute, cum era în plan, dar am facut poze și am mai dat câteva
sprinturi. Tocmai se făcuse întuneric, torțele au fost aprinse și mi-am dat seama că trebuie sa-mi pun și eu frontala pe cap.
Am vazut la start mai mulți alergatori cu adidași de plat/asfalt. Ma gândeam:„ce o fi în capul lor”.
În fine.Într-un final, a veni momentul preferat al zilei…10,9,8,7….
Start-Km 2
S-a plecat tare. Ca din tun. Un concurent cu adidași de asfalt și pantaloni cu România (aștia sunt periculoși de obicei),a luat-o la goana. Noi ceilalți, păream ca ne târâm pe lânga el.
În primii 2 km avea un minut avans. Sincer nu ma așteptam, nu-l cunoșteam și îmi ziceam ca o sa se taie la un moment dat. Nu aveam idee că puștiu’ (Leanca Andrei) e campion mondial la juniori, la alergare montana.
Aveam sa-l googlesc a II-a zi și să aflu.
Km. 2 – Cp.1
În fața noastră poteca de omăt, în stânga padure, în dreapta la fel. Sus cerul plin cu stelele scânteinde.
Începem să ne apropiem de ele printr-o urcare zdravănă. Intram în “S” iar dupa primii 200 de metrii de pantă, îl vad pe puști prin padure cautând porțiuni fără zapada că adidașii nu-i faceau față și alunecau. Urca 4 pași, aluneca 2. Pentru câteva secunde l-am compatimit caci urcarea abia începea însa alergarea cu echipamentul potrivit face parte din “joc”.
Dupa ce l-am depașit am început sa câștig teren.
Cp. 1 – Finish
Am menținut ritmul de urcare alerta pâna la check point iar apoi cu energia ce mi-a mai ramas am accelerat.
Am ajuns primul la linia de finish, în vârful Parângul Mic (2047m).
Mi-a fost mult mai ușor decât anul trecut pentru că mi-am învațat lecția.
Am avut snowline-uri și bețe. Mi-au ușurat mult viața din timpul cursei.
La final, sus bătea vântul foarte tare și am început coborârea, catre Cp. apoi către Pensiune.
La cp. am avut parte de o surpriza. M-am întâlnit cu profu’ de sport din liceu și câțiva prieteni din copilarie cu care jucam fotbal. Fain sa alergi pe munții de acasă. Am intrat la prof. în cabană, m-am încalzit puțin și am
luat-o la vale.
Ajuns la Pensiunea Ayana, unde m-a așteptat Corina, am început sa disec cursa în bucați. Să vad unde am greșit și unde puteam mai bine. I-am povestit ei, cursa și greșelile mele și ale celorlalți.
Am stat la povești, așteptând premierea și apoi am mers acasă cu sentimentul unei zile încheiate bine.
Duminica am ieșit la un 25 km. Petroșani-Cab. Aușelu și retur. A urmat o noua vizita, papa bun și somn. Viața de câine pe scurt :D.
Aaa și era sa uit cât de tare m-am enervat la premiile Oscar cu dublajul celor de la Digi de 2 lei; și eu traduceam mai bine.
Luni au fost 15km de alergare ușoara din Petrila, pe Jieț. Pe malul Jiului unde mă bălăceam în copilarie.
Următorul concurs
