M-am trezit devreme, ca la orice concurs. Chiar mai devreme decât de obicei. Concursul avea să se petreacă în București. Pentru asta urma să luăm trenul. Regio Trans-ul de 6:16 desigur.
Ne-am trezit la 4 jumate pentru asta. Am ajuns devreme, prea devreme. Am aşteptat în gară, unde am pus la punct abordarea cursei.
E un concurs atipic. Diferență de nivel 0, concurență aprigă.
Drumul a trecut uşor. Am mai văzut ce a mai făcut Frank Underwood (House of cards) in vreo 3 episoade. Dur tipu’. Am mai mâncat şi am mai ‘povestit’ cu Corina.
Am ajuns în Bucureşti pe la 9 si 20, am luat metro-ul greșit, și în cele din urmă am ajuns la Conacul Swanio pe la 10:40. Lebăda Țale era acasă cu pisica Cohones. Eu eram mai somnoros ca niciodată și am băut un shot de Burn și am mâncat un măr.
Odată pregătită Corina, ne-am îndreptat către hotelul unde urma să fie ridicarea kit-ului, ședința tehnică, start-ul cursei, cursa în sine, posturile de alimentare. Doar petrecerea de după urma să se desfășoare în altă parte.
Hotelul era într-o parte a București-ului pe care o cunoșteam din amintiri. Bulevardul Poligrafiei. Bulevard-ul de lângă casa „Scântei”.
Ajunși în hotel, am văzut cât de fain a fost totul organizat. Prima oară am primit numerele de concurs (Badge-urile) și apoi ne-am lăsat echipamentul suplimentar la drop-zone (garderobă).
Apoi am început să facem ce face toată lumea într-un loc care-l încântă. Poze. Multe poze. După asta, ne-am pus în prima bancă, doar nu eram la școală, așteptând start-ul concursului.
Start-ul s-a dat la fix, chiar dacă unii dintre „sportivi” (blogări) încă nu erau în sală. MC-ul cursei a fost Mănafu. Un fel de Luci Clinciu al blogărilor. Carismatic şi plin de viaţă.
Mănafu ne-a prezentat programul conferinței și persoanele care ne vor întreține pe tot parcursul primei conferințe a blogărilor culinari, căci despre asta a fost vorba.
Nu am alergat niciun metru, nu am transpirat, nu ne-am umplut cu noroi.
În schimb am stat locului concentrați, am luat notițe și i-am ascultat pe oamenii care vroiau să ne împărtășească, să ne direcționeze. Să ne arate cum să ne monetizăm pasiunea, să facem treburile cât mai eficient, dacă tot am ales foodblogging-ul ca pasiune.
Conferinţa a avut 3 părţi, un fel de 3 probe ca la CiucaşX3.
În prima parte s-a purtat o conversație între 4 persoane populare în rândul celor care scriu pe blog despre mâncare, cuțit, vin… dar mâncare în special.
EasyPeasy.ro
FoodieFamily.ro
Publicul a fost foarte interactiv. Pe lângă faptul că am fost cu toții atenți, am pus întrebări, am râs, am învățat interacționând cu cei din fața noastră. Eu o cunoşteam doar pe Andie. O urmăresc pe Facebook de câteva luni.
După acest dialog a urmat o pauză. Ne-am îndreptat cu toții la „punctele de alimentare” la o pauză de cafea/ceai. Eu am luat o bere că îmi era sete.
În a 2-a parte au venit „greii” social media să ne învețe câteva lucruri.
Grey Wolf Studios
Saatchi & Saatchi
Au fost 2 ore care ne-au ținut în priză.
Apoi a urmat pauza lungă de masă. O droaie de bunătăți. Nu m-am abținut de la nimic. Eu am dreptul mai mult decât ceilalți să bag în mine mi-am zis. Urmează să alerg peste 2 săptămâni vo’ 63 de km. Asta a fost scuza mea să mănânc prajiturile alea delicioase, crocante la exterior, cremoase pe interior.
În pauză am mâncat și am făcut poze. Cu mâncare și cu VIP-urile de prin zonă. I-am prins gătindu-ne pe Chef D’artagnan şi Chef Dexter, participanţi MasterChef când emisiunea asta era cool. Au făcut treabă bună şi sofisticată cu mânuţele lor.
După pauza de 40 de minute, am intrat la a 3-a „probă” unde ne-au vorbit blogări care au reușit să-și transforme hobby-ul într-un job full-time. Un lucru care ni-l dorim cu toții. Admirație, respect. Eu i-am privit ca pe niște persoane care fac din pasiune un job și asta e de admirat și de invidiat. Pe vreo 2-3 dintre ei îi voi urmări în continuare.
Realizator TV
După ultima sesiune de discuții toată lumea s-a îndreptat către Divan. Aici a urmat un party cu mâncare turcească, vin, bere si oameni. Am schimbat câteva vorbe cu Adrian (Legout.ro) si Camelia (gatesteusor.ro). Ambii pasionați de mâncare și blogging.
A fost un „concurs” aparte. E interesant când se vede pasiunea în ochii tuturor. Deși am adus câteva elemente comune cu cele ale unui concurs de alergare montană, gătitul, e diferit.
Sunt distractive ambele, însă e alt tip de distracție.
Unul îți umple burta, celălalt îți umple sufletul. E alt drum, aceași destinație. Bucuria. Pentru unii bucuria alergării, pentru alții bucuria gătitului.
