Ok. Înțeleg.
A venit vremea urâtă, ninge de rupe și tu ai vrea să ieși să alergi dar e așa de bine în casă cu ceașca de cafea de specialitate în mână și doar uitatul pe geam te face să te zgribulești. Ai nevoie de o doză de motivație ca să lași confortul casei, să te încalți și să ieși pe ușă.
Și sunt momente când niciun film motivațional nu funcționează. Nici măcar melodia Lose Yourself al lui Eminem nu mai atinge colțul ăla ascuns unde zace în tine un luptător. Ce te faci atunci?
Cum fac eu să ies la alergare indiferent de vreme?
Și mie îmi place confortul pentru că suntem înrădăcinați în el și creierul are un instinct de autoconservare ca un fel de antivirus. Nu vrea să iasă din starea în care e sub nicio formă. Nu e vina noastră că asta am dobândit de la strămoșii noștri. Și eu ezit și trag de timp până ce devine (poate) prea târziu să mai fac ceva.
Chiar dacă alergatul a devenit un obicei pe care-l fac zilnic, după un plan pot fi zile în care nivelul energiei mele e scăzut și îmi vine să-mi bag picioarele…dar până la urmă îmi bag picioarele, în adidași, îmi pun muzică în căști și îmi spun:
„Însfârșit vremea care face diferența. Însfârșit mă pot antrena când ceilalți își oferă câte o scuză.”
În plus știu că multă lume e cu ochii pe mine și nu voi fi doar eu dezamăgit de mine și voi avea un sentiment de „nereușită” care îmi pică greu dar simt că îmi dezamăgesc apropiații și nu mai sunt exemplul care se așteaptă să fiu.
Mai mult decât atât nu vreau să ofer un motiv în plus colegilor de alergare să se lenevească, să ne lenevim împreună. NU. Stop.
Pe lângă toate astea, un obiectiv îndrăzneț, la care lucrezi, pentru care să muncești te va ajuta să nu te mai gândești la schimbările vremii și doar să ieși pe ușa aia.
Dacă mai ai nevoie de motivație în plus haide la workshop-ul Școala Alergării pe 24 Noiembrie la Cluj și 8 Decembrie la Timișoara.