Brasov Maraton - Locul II - General

E sâmbătă 25 aprilie 2015, ora 0500. Ceasul încă nu a sunat că l-am pus cu juma` de oră mai târziu. Mă bucur că m-am trezit înaintea lui și  decid să nu mai zăbovesc în pat. Mă ridic și primul lucru arunc o privire pe geam.

Urma să fie o zi bună. Deși încă întuneric, niciun nor nu putea să ne strice ziua.

 

Am început ziua pâș-pâș să nu trezesc musafirii.M-am îmbrăcat și am început o alergare de 30 de minute. De la 5:50 la 6:20. Cerul era albastru, cum n-a mai fost demult prin locurile astea și răsăritul a mai adăugat puțin roșu. Așa ca într-un tablou impresionist de Monet.

E prima oară când alerg dimineața, înaintea unui concurs. M-am simțit energizat încă de la primii pași. E un obicei ce-l voi prelua înainte de fiecare cursă.  Îți pune mușchii în funcțiune și întreg corpul într-o stare de concurs.

Ajuns acasă, fac duș, îmi prepar micul-dejun și ascult muzică, așteptând ca să se trezească Corina, Alexandra și Dragoș.

Nici nu știu cum au trecut minutele dar deja eram în mașină, mergând către Piața Sfatului. Eu am coborât primul și am început încălzirea. Circa 20 de minute de alergare ușoară, școala alergării pe lângă Tipografia.

Mi-am schimbat hainele, am luat un gel și am mers către linia de start, așteptând numărătoarea.

Cursa

Start și picioarele au început să funcționeze pulsul să se ridice și emoțiile să scadă. Porțiunea de afalt am alergat-o cu aproximativ 3:40 / km, pozționându-mă al 6-7-lea. Nu știu exact cu cât am alergat căci e prima cursă la care nu am avut ceas. Cureaua de purtare la garminul meu s-a rupt și a trebuit să alerg cum îmi dictează inima.

Când au început serpentinele am fost al 4-lea după Daniel S., Alin T., Andrei B., Am păstrat un ritm constant  toată urcarea. Chiar toată cursa aș putea spune. Pe serpentine, am fost depășit doar de Viorel P. Odată ce ne-a depășit nu a mai putut fi prins.

Când a început coborârea, de pe vârful Tâmpei, deja se formase un pluton de 3 persoane care ne băteam pentru locul 2. Alin, Daniel și eu.

A urmat o porțiune foarte alergabilă (3 km) unde Daniel a preluat conducerea fiind la câțiva metrii în fața noastră. Alin și cu mine îl urmăream, în același ritm.

După porțiunea alergabilă, a urmat urcarea către băncuțe. Locul unde se bifurca semimaratonul de maraton. Pe porțiunea asta l-am depășit pe Daniel iar în fața mea mai era doar Alin și Viorel.

Diferența de nivel pe care am făcut-o la antrenamente și-a spus cuvântul. În plus pașii de alergare îi făceam foarte mici mai ales că eram pe o porțiune de urcare. Am pus accent pe cadența pașilor nu pe viteza cu care mă deplasez și așa, încet încet, începeam să mă apropii de Daniel și Alin.

Pe porțiunea de fals plat dintre Băncuțe și Poiana Ștechil am accelerat. Pe coborâre către fântânița dreptății la fel.Traseul îl știam din cap. Foarte bine curățat și marcat. După ce mi-am zdruncinat organele interne pentru vo 10 minute, am ajuns la Fântâniță, am luat un pahar de apă și am tulit-o în continuare.

Când eram pe Sub-Tâmpa l-am văzut pentru ultima dată pe Viorel. Era la aprox 1 minut distanță și înainte de trepte am văzut cât de aproape erau ceilalți băieți de mine (15 secunde).

Pe trepte m-au ajuns din urmă George B., Bogdan D. și Alin. Eu nu am forțat prima porțiune, de scări, căci mi-am spus că voi alerga apoi…de la băncuțe până în vârf.

Am ajuns pentru a 2-a oară în Vf. Tâmpei, tot cu un pluton de 3. De tura asta eram eu, Damian și Buta.  I-am dat la vale și până la finish am rămas doar eu cu Bogdan după ce am fost mult timp urmărit de George Buta.

Am terminat pe 2, în același timp cu Bogdan. Colegul meu de antrenamente și suferință. Dacă ar fi fost un sprint final, nu știu cine ar fi câștigat. Eu susțin că mă simțeam bine, și el la fel. Din poze cel mai bine dintre noi doi se simțea George Buta, care nu a mai vrut să tragă după noi.

Cursa a trecut foarte repede 1h44’07” în care fiecare minut a contat. Viteza a fost foarte diferită față de un ultra. Alt tip de efort, alt tip de suferință.

Review La Sportiva - Helios SR
Transilvania 100k