Finish-ul unui marathon, din punctul meu de vedere, e comparabil cu atingerea unul țel măreț. Pregătește-te pentru acel moment, pentru bucuria de după trecerea liniei de sosire, pentru primirea medaliei de finisher, pentru momentul în care cei dragi te vor îmbrățișa și te vor felicita privindu-te ca pe adevăratul câștigător al acelei curse.
Creierul tău, leneșul, îți va spune „renunță”, „de ce alergi ca un nebun”, „care-i farmecul” însă atunci inima se va face auzită și te va îndemna să continui, să învingi, trecând linia de sosire, dând naștere unei alt Tu, mai puternic, mai înțelept, mai bun!
Luni, 15 Aprilie, la maratonul din Boston, au avut loc 2 explozii, producând peste 140 de victime dintre care 3 decedați. Este un lucru mai mult decât trist, care afectează lumea sportului, însă , pentru prima dată, lumea maratonului. După cum spune și revista Alerg.
Explozile din Boston reprezintă doar o mică bătălie dintr-un întreg război. Exploziile sunt asemănătoare cu lupta ce o duci cu tine in timpul unui maraton. În același timp le aseamăn cu un gând negativist care-i spune inimii „oprește-te”, „abandonează cursa” însă, în cele din urmă se dovedesc fără rost căci, știi bine cine iasă învingător în lupta dintre minte și inimă. Bine ar face creierul să renunțe a mai pune bețe-n roate inimii, bine ar face oamenii aceia să înceteze cu astfel de „obscenități” aduse omenirii. Singura lor realizare, de care pot fi „mândrii”,e faptul că le-au furat concurenților un finish pentru care au muncit. Au furat fără drept frumusețea unei curse așteptate de peste 20.000 de oameni.
Întâmplarea nefericită mă pune pe gânduri și mă face mai conștient ca niciodată că limita dintre viață și moarte este atât de subțire și că există oameni mai puțini norocoși pe care îi putem ajuta foarte ușor. Articolul lui Alex Mihăileanu – Maratonul din Boston. Ce e cu adevărat impresionant după explozii, mă face ca în săptămâna aceasta să urgentez o donație de sânge căci anul acesta nu am făcut lucrul ăsta. Donatul de sânge mi se pare la îndemâna tuturor, chiar și a ta, și sigur astfel vom ajuta o persoană aflată la nevoie.
Știu că și româii pot da dovadă de solidaritate debordantă.
Spun asta din experiența pe care am câștigat-o în concursurile montane, unde cu toții suntem coechipieri nu adversari. Unde e la fel de important să te ajuți nu doar a câștiga. În același timp mă simt exagerat de motivat, să mă bucur de următorul maraton, Maraton Brasov, la care voi lua parte, și pe care-l voi savura la fiecare pas. Până atunci un nod în gât îmi va sta la fiecare antrenament, gândindu-mă la Boston.
Ieri, 15 Aprilie, legenda maratonului a fost rescrisă, Phidippides a fost înlocuit din mințile noastre.
Oamenii își vor reaminti de legenda maratonului din Boston, de solidaritatea americanilor, care au pus casele la dispoziţie pentru cei care n-au avut unde să stea, de faptul că maratoniștii câștigători și locuitorii Boston-ului și-au continuat alergarea până la cele mai apropiate spitale pentru a dona sânge. Își vor și lucrurile urâte însă vor fi mândrii de cum le-au făcut față!
Ne vom aminti de acestă întâmplare ca de o altă bătălie câștigată de inimi și încă un motiv în plus de a spune „am învins”!
Ți-a plăcut articolul, aștept Like-ul tău!
