Atunci când nu mai numeri orele și zilele simți că ești cu adevărat fericit.
Acum doi ani, prin iarnă, primesc un telefon tocmai când mă pregăteam să adorm. Era de la un român plecat în Irlanda care voia să facă turul Carpaților, în alergare. Era plecat de 10 ani?! și își dorea o revenire „furtunoasă” pe potecile patriei. Am fost eu cel sunat pentru că în anul acela terminasem de alergat Orientalii cu Adelin iar cu un an în urmă alergasem Meridionalii cu Andrei P.
Îl chema Sergiu și voia să facă toți Carpații în mai puțin de 30 de zile. Până în momentul în care scriu aceste rânduri, nici eu și nici el nu am reușit să ducem la capăt planul de a alerga: O lună prin Carpați.
Însă, cum nimic nu e întâmplător…
Anul acesta Serj și-a aliniat planetele muntându-se în Courmayeur să învețe să schieze, ulterior lucrând la un bar în zonă. O dată cu vara i s-a oferit ocazia de a lucra la refugiul de pe traseul de UTMB – Bertone.
După Ultrabug mi-a spus de ocazia ce i s-a oferit iar eu deja mă vedeam venind la el și antrenându-mă.
După 2 luni am ajuns în zona cu gândul să stau într-o zonă de Camping și să mă văd cu el pentru ture împreună. Din fericire a fost un incident în valea cu campingurile și m-a invitat să urcăm la Refugiu Bertone, unde lucra el ca barman, cu toate bagajele. Mi s-a părut o idee bună, urmând a vedea ce facem în următoarele zile.
Din fotografii pare că m-am antrenat pentru o competiție de băut dar crede-mă, pe cuvânt, că am alergat în cele 14 zile aproximativ 350 de kilometri cu aproximativ 13mii diferență de nivel.
Mai jos e un filmuleț din prima dimineață de când am ajuns. Am încercat să redau puțin din atmosfera relaxată, de refugiu. Turiști, voie bună, soare, munte, flori, animale.
Serj, mulțumesc pentru că mi-ai oferit ocazia de a face parte câteva zile din „vacanța” ta continuuă. Am să răsplătesc, după cum mi-ai zis, lumea care ne înconjoară cu zâmbete ce mi le-ai pus pe față.
Cheers, Raga!