Masajul este una dintre modalitățile de recuperare subevaluate de alergători și e dificil să ți se facă cum trăbă, cum ai nevoie. O facem prea rar, iar când o facem durează poate prea puțin, sau e intensitate prea mică. Pe scurt, nu ne ridicăm satisfăcuți de pe masă. Pe și mai scurt, ne ridicăm frustrați.
Sunt genul ăla de persoană care face prea puțin stretching după alergare și e anchilozat mai mereu. Are mobilitate cât un copac scorțuros, care la un vânt puternic se clatină și scârțâie din toate crengile. Și da, și eu fac masaj rar. Doar de 2 ori pe lună, deși aș avea nevoie în fiecare săptămână. Să nu exagerez cu “după fiecare weekend”.
Chiar dacă am un Compex pe care am dat o cârcă de bani. Și chiar dacă locuiesc în orașul cu cei mai mulți maseuri pe cap de sportiv. Merg prea rar la dânșii.
Și sunt genul ăla de persoană care atunci când merge la masaj îi place să fie apăsat, frământat, până la pragul durerii și dincolo de el. Până când îmi dau lacrimile și simt că îmi vine să zbier din toți rărunchii. Asta când merg la masaj la persoana care știe unde să mă apese și cum să mă facă să mă doară.
Din fericire eu le-am găsit pe cele care îmi fac exact ce am nevoie: Deborah și Lidia. Din păcate a mai rămas Lidia, căci Debora a plecat din țară. Și o să-mi cam lipsească masajul ăla la 4 mâini de dinainte de concurs și de după.
În viața unui alergător ar trebui să fie câteva persoane cheie care sunt personaje pozitive. Iubita, familia, antrenorul, iar pe lângă aceștia maseur-ul.
Prin postarea asta vreau să îți atrag atenția cât de important e mersul la masaj și cât de important e să o faci des. Te va feri de accidentări și te va relaxa. Vei simți asta încă din primele ședințe.
Totuși dacă nu ajungi la dânsul, la maseur, sunt o droaie de filmulețe pe net cum să te masezi, acasă, cu crema ta, cu mânuțele tale.
Pentru ceva mai complicat apeleaza la o cunoștiință sau la cineva priceput. N-ai să regreți.
Pe cine altcineva ai aproape în viața de alergător?
Cine e supereroul tău?
