E oficial. Am fost DESCALIFICAT de la Ecomaraton. Motivul se datorează Articolului 9:
Este interzis suporterilor si spectatorilor sa insoteasca participantii in cursa.
[…] Organizatorii pot penaliza/ descalifica participantii ai caror suporteri nu respecta aceste reguli.
Descalificarea se datorează faptului că am fost însoțit, (fără să știu în prealabil că se va întampla asta) de un alt alergător, care nu era în concurs, circa 20 km. Jumătate din bucla 1 (de la școala) și bucla 2.
Decizia a venit astăzi, Miercuri 10 mai, după ce organizatorii au analizat fotografiile, de duminică și până astăzi.
Decizia mi-a fost comunicată telefonic de către Mihai Orleanu.
De unde să încep?
Încep cu laude la adresa organizatorilor. Deși am un gust amar, (sunt puțin frustrat chiar) în momentul de față, mărturisesc că mi-a plăcut ecomaratonul. A fost o plăcere să fiu la start și să alerg cele 3 bucle, cu cei mai buni alergători de la noi. Pentru mine, aproximativ totul a fost identic cu ceea ce s-a întâmplat anul trecut. Timp, loc, feeling.
Sunt privilegiat că sunt unul dintre cei mai rapizi alergători dar chiar și eu merg la Moeciu (sau orice alt concurs) pentru peisaj, atmosferă, concurență, socializare. Locul e doar la vârful piramidei. Ceva frumos dar nu necesar. Un fel de bonus.
Per total a fost un concurs foarte reușit cu organizare excepțională. Ecomaratonul, sâmbătă, m-a făcut fericit.
Apoi a venit asta: Descalificarea.
Duminică după Ecomaraton, port o conversație, pe messenger, cu Mihai O.:
Mihai:
Buna Robert, avem cateva contestatii cu privire la participarea ta la Eco. Am marea rugaminte sa-mi spui sincer daca ai fost insotit pe traseu de unul din colegii tai. Pentru a lua o hotarare cu privire la clarificarea contetstatilor, te rog mult sa-mi raspuniz cat poti de repede.Multumesc
Eu:
Salut Mihai. A venit un băiat cu mine de la școală pana la intrarea în b3. Dar nu ptr ca l-am rugat eu. Ci ca așa a vrut el.
Mihai:
Baiatul ala insa a recunoscut ca “l-am dus”. Tu trebuia sa cunosti regulamentul cursei.
Eu:
M-a dus?A stat mereu în spatele meuCum poate sa “mă duca” asa?
Mihai:
{ Îmi trimite articolul 9}
Eu:
Am citit ?
Trece o zi, Luni 8 mai:
Mihai:
…si cum comentezi acum???
Eu:
nu cred că mi-a influențat rezultatul final faptul că el a alergat, cât a alergat in spatele meu.
Mihai:
Pe mine nu ma intereseaza daca a influentat sau nu ceva. Aici este vorba de atitudinea ta de a respecta sau nu regulamentul evenimentului. Recunosc ca imi este greu sa înteleg atitudinea asta la un sportiv.
Eu:
Articolul cu suporterii l-am citit aseara, nu știam că e interzis ca cineva să te însoțească. Dacă aș fi știut, i-aș fi spus băiatului că nu are voie și nu e ok că vine cu mine. În plus, la intrarea pe b3, când Adi ne-a spus că mă va descalifica dacă v-a mai veni cu mine, el s-a adaptat și nu a mai alergat niciun metru după mine. Iar eu, ca până atunci, doar mi-am văzut de cursă.
Mihai:
Tu la serviciu faci la fel? Invoci argumentul ” ca nu am stiut” ? Ca sportiv care pretinzi ca esti de performanta cunoasterea regulamentului este un lucru care nici nu trebuie discutat.
Eu:
Așa e dar e un detaliu ce nu-l știam.
Cred că e o particularitate care poate scăpa ușor multor participanți, inclusiv celor care aleargă mai bine.
Atât.
Înțeleg:
Articolul 9 și conținutul lui, că ar fi trebuit să-l citesc. Tind să spun că decizia e corectă.
Totuși eu am mers la Moeciu să alerg. Nu să spun persoanelor care aleargă cu mine 5m, 5km, 21km sau 42km că nu au voie să facă asta. E decizia fiecărei persoane ce face. Sau a organizatorilor să-i oprească.
Totuși, băiatul cu care alergam, a fost avertizat de Adi Bostan(organizator) la intrarea în B3 că dacă mai aleargă cu mine mă vor descalifica. În momentul acela s-a oprit.
Totuși ar fi trebuit să fiu descalificat în ziua cursei. Nu să aștept 4 zile până a mi se comunica asta. (A durat atât de mult pentru că e o decizie greu de luat. Înțeleg și asta).
Ce NU înțeleg:
1. Au existat contestații?Regulamentul NU are nicio secțiune cu privire la contestații și în cât timp se pot rezolva ele.
Spun contestații pentru că Mihai a folosit cuvântul ăsta. Ceea ce mă face să cred că nu e o autosesizare. Dacă ar fi fost așa, ar fi venit Adi Bostan după cursă, la mine, și mi-ar fi comunicat asta. Dar m-au felicitat. Mai mult, mi-au dat și flori.
2. Acum o să am atitudinea să moară capra vecinului: care e diferența între mine și Viorel, care a fost însoțit pe ultima coborâre de un prieten, și care îl putea încuraja sau îi putea da informații în legătură cu poziția lu Szaby.
Viorel Palici | Locul 1 Ecomaraton
Viorel, scuze dar exemplul ăsta îmi sare în ochi. Meriți pe deplin locul 1 și știm cu toții că ne-ai zdrobii la alergare la orice oră.
3. La anul dacă vreau ca cineva să fie descalificat, alerg pe lângă el 22 de kilometri și l-am rezolvat? Eu așa am pățit.
4. Ce fac acum cu trofeul, florile, medalia, buff-ul? Probabil le voi băga în plic și le voi trimite lui Bogya T.
Ce îmi e clar:
Că indiferent de decizia pe care au luat-o și chiar dacă am gustul ăsta amar ce mi l-a lăsat finalul concursului am să revin să alerg la Eco.
Că-mi place.
În plus am un motiv extra să mă antrenez să câștig.
Timpul de acum 2 ediții, în această ediție l-am confirmat. Nici nu l-am îmbunătățit nici nu am scăzut. Acolo e “valoarea mea” momentan.
Că există oamenii care NU mă plac, care-mi vor chiar răul, geloși, invidioși. Până acum am fost naiv să cred că genul ăsta de oameni, în alergare, nu există.
Din păcate nu pot să fiu Carmen A. să mă placă toată lumea :D.
Cum mă simt?
Mă simt puțin nedreptățit. Că fără voia mea, cineva a alergat în spatele meu și am fost descalificat.
Mă simt puțin desconsiderat. Că m-am antrenat și am tras de mine (mai ales pe b3) iar organizatorilor nu le-a păsat de efortul depus.
Că sunt luat ca exemplu. Că ecomaraton vrea să dea un exemplu de corectitudine, prin mine. Să arate cât sunt ei de corecți, descalificându-mă.
Mă simt de c***t față de toți alergătorii că pare că i-am desconsiderat și tratat cu lipsă de respect trișând. Ocolind regulamentul, de ceea ce sunt acuzat.
Motivat că pot demonstra, la anul, că nu e așa.
Relaxat că până la urmă e doar un concurs de alergare.
Până atunci, inspir adânc și te întreb pe tine și aștept părerea ta sinceră legată de situație.
Ce ai fi făcut?
M-ai fi descalificat?
Mulțumesc.
Foto: Cristina Ion
