Deseori sunt întrebat la ce mă gândesc în timp ce alerg?
Alergarea e (și) un moment de meditație. E activitatea aia atât de simplă care-mi induce o stare apropiată de transă și în care gândurile se desfășoară cu viteza unei săgeți albastre.
Deși scopul meditație e să îți golești mintea, în timpul alergărilor deseori gândesc mai mult decât în timpul celorlalte momente ale zilei. Uneori când ies să alerg îmi iau un gând și încerc să stau asupra ideilor cât de mult pot. Ca și când aș merge la baltă, la pescuit.
Deseori când ies să alerg îmi spun că merg la pescuit de idei. Doar că ideile iau locul peștilor și când prind câte una n-o trag din baltă. O țin în cârlig și mă joc cu ea. Alergarea e balta, undița, cârligul și peștele. Toate adunate.
În majoritatea timpului mă gândesc la următoarea cursă, la concurență, la strategie nutrițională, tehnici de antrenament pentru viitor, dar deseori gândurile nu au nicio legătură cu alergarea.
De ceva timp mă gândesc în câte moduri îți poate fi dor de cinev drag?
Da am o parte și mai sensibilă. Pe care mi-o acopăr cu atitudinea asta de badass dar după 2 beri iasă mereu la iveală. Scoate capu, cu sfială, ca un struț din nisip.
Dorul de atingere: atunci când pielea ta atinge pielea celuilalt. Când mergeți pe stradă și vi se ating umerii goi.
Atunci când obrazul proaspăt bărbierit îi atinge obrazul ei fin. Când adormiți îmbrățișați goi, cu geamul deschis într-o seară caniculară.
Dorul de miros: atunci când închizi ochii, te apropii și îi adulmeci parfumul de pe piele. Când vă îmbrățișați și inspiri adânc mirosul din căușul gâtului.
Dorul de obicei: când dimineața după ce te-ai spălat pe dinți te întorci înapoi în pat să vă îmbrățișați, vă energizanti și începeți ziua.
Dor de voce: când îți vine să te urci în tren sa va întâlniți doar ca sa îți spună că se bucură să vă vedeți. Deseori se alină superficial cu un telefon.
Dor de zâmbet: când stați și nu va spuneți nimic unul celuilalt și umpleți tăcerea doar cu zâmbete.
Dor de a calatori: când va doriți să vedeți lumea împreuna din avion, din mașină, de pe biciletă sau la pas. Când tot ce aveți nevoie e un rucsac un plan bun și bere rece.
Dor de sărut: cel mai dulce și greu dor. Când simți ca buzele îți ard de dorință. Când vrei sa închizi ochii să vă îmbrățișați și să vă pierdeți unul în sărutul celuilalt.
Dor de a găti: când simțiți ca sunteți creatori. Că dați naștere unui lucru hrănitor. Când el îți mulțumește cu un sărut, din spate, pe obraz. Și apoi va puneți la masa. E similar cu dorul de cafeaua de dimineață.
Dorul de a face dragoste: când fiecare mângâiere e la locul potrivit și cunoașteți fiecare tresărire a celuilalt. Și totuși vă surprindeți mereu.
Dorul de mângâiere: când cu podul palmei îți mângâie obrazul sau cu arătătorul desenează cumulonimbusi pe spatele tău gol.
Dorul de a fi copii impreuna: când te smiorcai sau te îmbraci prostește. Când te-ai bosumflat că nu-ți iasă clătitele. Când îți cumpăra vată pe băț și îl vezi ca pe cel mai bun dulce.
Dorul de lucrul vostru: nu pot să-l definesc aici. E fie un lucru obișnuit pe care-l faceți voi aparte fie doar un lucru aparte.
Dorul de a merge în vizita la părinți. Cu el de mâna și cu băuturile părinților preferate în sacoșă.
Dorul de conversație când până la 3 dimineața puteați să să despicati firul în patru de la fizica cuantică până la periuțe de dinti.
Într-o zi vei deveni convingerea cuiva că dorurile există.
Atunci vei fi cel mai norocos om.
