N-am mai luat bătaie, la propriu, de ceva timp dar mă dor toți mușchii, ca și când un grup de cocălari cu ceafa lată m-au prins într-un colț și mi-au dat “tocana”. Mă dor toți mușchii din corp și mă simt la fel de moleșit ca o ceapă fiartă.
Povesteam acum 2 ani despre cel mai greu concurs din armată – alpiniada vânătorilor de munte, ediția de vară. I-am zis cel mai greu concurs că aici am alergat pentru prima data 5 ore cu o raniță de 20 de kile.
Concursul ăsta are și o ediție de iarnă. La fel de intens, competiție la fel de strânsă, orgolii în joc, nenumărate.
Alpiniada de iarnă e un concurs militar ce se desfășoară între unitățile de vânători de munte din țară. E considerat unul dintre cele mai grele concursuri, la care participă elita unităților.
Astfel, ne-am aliniat la start 9 unități, aproximativ 100 de militari pentru a lua startul la una sau mai mult din cele 3 probe. Ștafetă alpină, triatlon și combinată alpină sau patrulă cum îi zicem noi.
Cum sunt și eu o rotiță în sistemul armatei, într-o unitate de V.M.-iști, am participat (și) la alpiniada de anul ăsta.
Prima participare am avut-o acum 2 ani, când lucrurile nu au fost atât de bune. Am venit pe locul 5 la general, ca unitate, din 9 unități participante. A fost un șoc destul de mare că la toate concursurile de vară veneam destul de bine. La competițiile militare nu participi doar de dragul de a face mișcare, ci participi să arăți cât de în “vână” ești, cât de bine tragi, cât de bine și repede poți căra o raniță cu cârca, pe o distanță considerabilă.
Concursul s-a ținut (și de data asta) în Vatra Dornei. Noi am ajuns de vineri, startul primei probe având să fie marți. Am ajuns mai devreme nu pentru că “așa se fac lucrurile în armată”, cum ar crede cârcotașii, ci pentru că vroiam să ne creem un avantaj, efectuând câteva trageri în condițiile concursului.
Ajuns de vineri în Dorna, tragerea urmând să fie luni, nu aveam decât să profit de zăpada de acolo și de traseele pe care nu le cunoșteam. Deci urma să-mi petrec weekendul pe munte, că doară sunt alergător și vânător montan.
Sâmbătă mi-am luat schiurile de tură și tot ce am avut nevoie a fost zăpada proaspătă și o potecă nebătută. Ziua a trecut extrem de repede. Duminica am petrecut-o cu colegii de la Predeal și cu cei de la mine din echipă pe o potecă unde s-ar fi putut desfășura una din cele 3 probe.
Fiecare zi de weekend s-a încheiat cu slană (fat-loading), ceapă, povești de la cei mai experimentați și planuri pentru probele care urmau să se desfășoare.
Weekend-ul a trecut repede repede. Ca și ziua de luni.
Marți – ziua ștafetei – prima probă
Ștafeta: Eu, Ferțu’, Pașa și Damian. Un traseu de aproximativ 3 kilometri, cu zăpadă bătută bine. Ne-am învârtit în jurul releului. Aveam să “patinăm” câte 2 ture de căciulă pe traseul stabilit de organizatori și câștiga echipa care termină prima cele 8 ture.
Am ieșit pe 2 din 9 echipe. Acum 2 ani am ieșit pe 5. E totuși un progres mulțumitor. Ne-au bătut doar colegii de la Predeal care au avut și o fată din cei 4. Bine, fostă biatlonistă.
-
- AlpiniadaVanatorilordeMunte
Miercuri – ziua triatlonuli – a doua probă
Triatlonul: slalom (prin porți) – locul 15, coborâre (blană la vale) – locul 14 și clasic (piei de focă pe schiuri și blană la deal)-locul 1.
Aici echipa e constituită din 3 militaro-sportivi. Eu, Damian și Ferțu. Se echivalau punctele cu locul pe care ai ieșit, se însumau și cel care avea cele mai puține puncte câștiga. După cele 3 probe eu am ieșit pe 9 dar cu echipa am ieșit pe 3.
Joi – ziua patrulei – a treia probă
Patrula: 7 militari cu cârca rezistentă, parcurge un traseu de 15-16 km prin munții înzăpeziți de pe lângă Vatra Dornei. Pare relativ simplu dar cineva s-a gândit să ne dea și schiuri în picioare și diferență de nivel și așa lucrurile se complică.
Am ieșit pe 2 la 40 secunde de locul 1.
Cam astea au fost cele 3 zile de concurs. La finalul lor m-am simțit frânt de oboseală și cu o răceală-n oase.
Partea care m-a surprins a fost condițiile de cazare din ce în ce mai bune la Vatra Dornei.
A fost o săptămână bună pentru Brigada 2 V.M. şi pentru mine doar că m-am ales cu o răceală. Cred că am dormit dezvelit.
