De curând am făcut 25 de ani și cred că încet încet mă îndrept către vârsta melancoliei. Nu știu la câți ani e acea vârstă dar știu ce mi-am spus de curând. La o alergarea de 25 de ani, mă gândeam cât de norocs sunt că am adidași buni căci pot avea viteză, pot avea stabilitate și apoi brusc mintea mea mi-a revenit la copilărie.
La greutățile prin care am trecut cu încălțările încă de mic fiind. Ba am avut adidași prea mari, ba prea mici, ba prea urâți și niciodată parcă, prea frumoși.
De mic fac sport. Jucam fotbal ca descreieratu’.Toată ziua. Jucam până când îmi aminteam că trebuie să și mănânc câte ceva ca să nu leșin pe teren. Jucam până nu mai vedeam mingea, în zilele de iarnă, iar în cele mai puțin norocoase (de vară) până când mă chemau părinții în casă.
Jucam fotbal cu cea aveam în picioare. Nu conta că sunt pantofi/adidași/expadrile/șlapi. Alergând atât de mult, pe asfaltul din curtea școlii, era o provocare pentru încălțările mele să reziste. Mama mea zicea că am nevoie de papuci de „tablă” ca să dureze mai mult de 2 luni. Cred că avea dreptate.
Nu am avut mai mult de 3 perechi de încălțări deodată. Tocmai pentru că-i rupeam prea repede și că bugetul familiei nu acoperea gaura pe care o provocam. Însă fiecare pereche m-a „marcat” într-un fel sau altul. Atât fizic (bătături/unghii vinete) cât și psihic. Voi spune astfel câteva cuvinte de fiecare adidas de care-mi amintesc.
1. Puma California -Adidasul de uniformă
Intram în clasa a 4-a. Eram proaspăt tuns și îmbrăcat în uniformă. Uniforma era neagră. Adidașii albi, era contrastul perfect. Eu îi priveam ca niște adidași mai elitiști.
Eram mândru de ei și abia așteptam să dau cu piciorul în minge cu prima pauză. Erau foarte comozi și rezistenți. A fost perechea care m-a ținut aproape cel mai mult.
2. Gheata Universală
Gazon, nămol, ciment, zgură (neagră/roșie), hol-ul școlii…nu există suprafață căreia gheata roșu cu negru să nu-i facă față.
Noi aveam un magazin (Emo) de la care cumpăram ghetele căci doar aici aduceau unii cu un R pe spate. Ăștia erau mai rezistenți puțin. La ei crampoanele/talpa țineau mai mult.
Îmi amintesc și acum mirosul de „chinezesc” când îi scoteam din pungă. Picioarele-mi miroseau a adidași până…sâmbăta când reșeam să fac o baie. Iar dacă era vară până când ajungeam la Jiu.
Adidașii ăștia se scumpeau de la o lună la alta cu câte 10 mii la fiecare lună. Ce e interesant e că i-am găsit la pe mercador și costă 40 de lei. Deci poți calcula câte luni au trecut de când erau 95.000 de lei la Emo.
Teneșii ăștia de fotbal au și o valoare sentimentală deosebită.
După ce am jucat mult și bine în curtea școlii fotbal am mers și eu la Jiu Petroșani. Aici antrenamentele le făceam în adidașii respectivi.
3. Adidas Predator
După ceva timp de mers la antrenamente, și după ce antrenorul a insistat asupra părinților mei, din puținele lichidități pe care-i aveam în casă, mama mi-a cumpărat ghete de fotbal. Două perechi. Unii de sală/asfalt, alții de gazon.
Adidas Predator (foto) erau cei de gazon. Mi s-au părut cele mai faine ghete din lume. Cu porțiunea aia să-i dai efect mingii, din piele veritabilă, aproape că eram și eu la fel de cool ca ceilalți băieți din vestiar. Ce nu știau ei și nici mama, că mă strângeau ca și cum aș avea degetele de la picioare într-o menghină. Îmi stăteau călărite unele peste celelalte. Abia așteptam să jucăm pe ploaie/zăpadă ca să se ude și să se mai „lase” puțin.
La început miroseau a spirt că așa se lărgeau papucii, îmbibați în spirt și apoi purtați.
Atunci mi-am călit picioarele. Nici focul iadului dacă m-ar fi ars nu ar fi fost atât de dureros ca Adidas Predatorii.
4. Total 90
Ăștia sunt a doua pereche. Mama a dat 200.000 de mii pe ambele perechi. Eu am fost foarte încântat și am zis că-mi plac deși mă strângeau ambele perechi. Credeam că dacă fac figuri nu o să-mi mai ia niciuna. Erau faini și șmecheri. La un moment dat deveniseră comozi.
5. Adidas Stabil
Adidașii ăștia tot second am avut parte de ei. Au fost 340.000. Mama a trebuit să negocieze pentru ei. Îi purtam la blugi și mergeam cu ei la liceu. Erau prea grei să joc fotbal cu ei. Deja eram în perioada liceului și am lăsat-o mai moale cu fotbalul. M-am apucat de învățat.
Am scris despre adidași pentru că acum sunt o parte importantă din viața mea și le-am adus un fel de tribut celor care nu mai sunt.
Au fost și sunt mai multe perechi dar de astea mi-am adus aminte.
Tu ce adidași ai avut când erai mic?
