Următoarea provocare e 2X2 RACE. Voi face echipă iar cu Andrei Țale, partenerul meu de la 7500. Încep să iau în (foarte) serios cursele și să mă pregătesc ca la carte pentru ele. Mai mult antrenament (la munte), mai puține beri, mai multă puțină Nuttela și din ce în ce mai multă alimentație, corectă zic eu.
Weekend-ul acesta (01-03.08.2014) urmează să mergem în Făgăraș, să facem câteva ture pe creastă. Sper să prindem vreme bună că până acum nu a ținut deloc cu noi. Și Făgărașul devine urât la vreme rea.
S-a anunțat o gașcă destul de mare și faină. Andrei Ț., Dani Florea, Florin Totalcă, Florin Munteanu și cu siguranță vor mai fi persoane car vor concura și se vor antrena weekend-ul ăsta.
După servici, Vineri fiind, foi veni direct acasă, îmi voi lua bagajul și voi merge către Bâlea Lac iar mâine voi începe cu o drumeție.
Antrenament 01.08-03.08
Am ajuns acasă, după servici, mai entuziasmat decât niciodată. Bagajul era deja făcut. Tot ce trebuia să fac e să-l pun în rucsac. Mi-am luat rucsacul, mai mare ca niciodată, și am urcat în autobuz, pentru a ajunge în Codlea, la ocazie.
Am stat 20 de minute la “ia-mă nene” și un tip a oprit. Era un munțoman din Zărnești care pleca în Cehia, la muncă. Mi-a povestit de aventurile lui de pe munte și ce tinerețe faină a avut. Mi-a pus Phoenix și imnul Bucegilor. A creeat atmosfera perfectă pentru weekend-ul ce a avut să vină.
Am coborât la giratoriul ce ducea la Cârțișoara. Am mers 200 de m pe jos și m-am oprit la ocazie. Munții mă așteptau și se vedeau mai fain ca niciodată. Vârful lor era acoperit de nori și emanau un miros de prospețime, probabil de la ploile de anul ăsta. Speram să prind cel puțin câteva ore de vreme bună
Am stat 10 minute la oczie și a oprit un Vann galben cu doi francezi în el. Ne-am înteles noi mai din semne, mai cu eng-franceză dar drumul a părut mai scurt decât mă așteptam.
Am ajuns la Bâlea Lac și am început să-mi caut un loc de cort, la indicațiile lui Andrei Ț. Am mers în partea dreaptă din parcarea de lângă tunel. Am găsit locul ideal.
După ce mi-am instalat cortul și mi-am mai pus o țoală două pe mine, am mers la noii mei prieteni, din Franța să stăm de vorbă la o bere. Au fost vreo 3 până la urmă. Am vorbit de asemănările și diferențele sistemului educațional din Franța și România, despre imaginea negativă pe care o avem în Franța și despre Munții noștrii și ai lor.
Ce mi s-a părut paradoxal e că ei erau dintr-un oraș mic din Alpi și au venit să viziteze Carpații.
Ziua I
Dimineața m-am trezit înaintea ceasului. Cu un ochi am văzut că e doar 06.24 a.m. iar cu celălalt am văzut soarele care bătea prin cort. M-am decis să mai moțăi puțin.
La 7 nu am mai rezistat și am deschis cortul să văd peisajul. Nu era foarte mult soare pe cer însă mai multe decât mă așteptam. Am lăsat ușa cortului deschisă și pur și simplu am stat nu am făcut nimic. 10 minute doar am stat și am văzut razele cum se pun în mănunchi și luminează salvamontul de pe partea opusă cortului meu.
Am luat aparatul și am făcut vo 2 poze.
Următorul pas a fost să-mi stabilesc ruta, ce voi face, pe unde voi alerga până când vor ajunge băieții din București (Totalcă, Florin M., Dani Florea, Andrei Ț.). Ei au spus că vor ajunge în jur de ora 13.00. Deci aveam 5 ore de bătut munții, 5 ore mai mult decât ei. Am fost un norocos.
Am luat harta și mă uitam la ea. Pur și simplu nu puteam să aleg o rută de alergat. Având atâtea variante nu am putut să mă decid la una.
În cele din urmă am spus să merg pe Vânătoarea lui Buteanu că mi-o recomandase Andrei cu o seară în urmă. Mi-am făcut rucsăcelul și am plecat într-acolo.
Până pe vârf am făcut cunoștiință cu Șaua Capra, Lacul Capra, marcajul de creastă (bandă roșie), partea de Nord a Transfăgărășanului văzută de sus, Bâlea văzută de sus, cam totul văzut de sus. Am descoperit un vărf cu o priveliște de 360 asupra întreg Făgărașului. Nu e ceva unic dar atunci mi s-a părut ceva aparte.
Am coborât apoi la Capra și am început să descopăr încet încet Făgărașul, cu harta în mână alergând pe unde mă ducea inima.
Am ajuns astfel la refugiul Fereastra Mică (unde am și mâncat) pe la 11 a.m. am coborât apoi pe Transfăgărășan (partea de sud) și am urcat la Lacul Capra pe bandă albastră, din stradă circa 1 oră. La ora 13 eram din nou la Bâlea Lac mulțumit de aventura mea de unul singur.
Urma apoi aventura cu băieții!
Când ei au ajuns un jandarm mi-a sus să-mi adun cortul că acolo nu e loc de campare. Nu am ripostat, calm i-am spus că-l voi aduna. Asta am și făcut dar mi-a luat o oră. Băieții s-au schimbat și apoi ne-am hotărât (cam greu) să mergem pe Moldoveanu. Am plecat pe ceață dar încet încet vremea s-a îmbunătățit.
Traseul, pe cât de spectaculos, pe atât de dificil. Coborâre pe lanțuri, urcări destul de abrupte dar și porțiuni de alergat. Te pot epuiza toate în parte.
Dacă ar fi să povestesc fiecare urcare, fiecare coborâre mi-ar lua ceva.
Așa că mai bine te uiți la poze.
Am ajuns complet epuizat la cort. Am fost pe munte circa 13 ore. Oboseala după 7500 se resimte. Mi-am spus că voi lua câteva zile serioase de pauză. Asta și fac acum. Pauză și scris pe blog :D.
Ne-am instalat cortul și apoi ne-am pus la cină. Am băut și o bere în cinstea lui Florin M. (a fost ziua lui) și în plus odată faci 26 de ani în Făgăraș :D. Am fost primul care a rupt gașca și m-am dus la culcare devreme (în jur de 00.00).
Ziua II
Am fost treziți de un vânt care ne-a culcat cortul pe la 02.25 a.m. Ni l-a pus la pământ practic. Bine e si o chinezărie de cort. Cred că cel mai ieftin posibil. După o oră de ancorat și furat cuie de la celelalte corturi, am reușit să-l fixăm cât de cât. Ne-am pus la somn în speranța că vom mai câștiga câteva ore. Eu am dormit până dimineață și m-am trezit fresh ca un nou născut.
După ce am luat micul-dejun de la Bâlea și după ce am strâns cortul, ne-am făcut micul bagaj să urcăm pe Negoiu. Mi-am făcut un mix de unt de arahide și ulei de cocos să-mi obișnuiesc corpul să ardă grăsimi pe care l-am luat din 30 în 30 de minute. A fost delicios însă parcă îmi trebuia și ceva să ronțăi.
Vremea a fost mai frumoasă decât cu o zi în urmă. Traseul mai scurt, ritmul mai încet. Deși nu am tras tare am ajuns în 2 ore și ceva pe Negoiu. Oamenii pe care-i depășeam erau curioși ce mâncăm, inclusiv cei pe care i-am întâlnit pe Negoiu. Reclama perfectă pentru Ultrafood. Am intrat cu unii în vorbă și le-am povestit de site, de ce facem noi (alergare montană).
Apoi am început alergarea către Bâlea. Am mers până la Călțun apoi am început să alerg. Am făcut o oră de la baza Lăițel-ului până la Bâlea. Mi-a prins bine de numa alergarea.
Ajuns la lac m-am băgat cu picioarele în apa rece a unui părâu și am început pregătiriile pentru a mă întoarce acasă.
După aproape 3 ore eram înapoi în Brașov, în fața oglinzii de unde am plecat..
Update 13.08
Lumea devine din ce în ce mai interesată și nerăbdătoare. 2X2-ul e aproape. Mai e puțin până la weekend-ul când vom urca pe primele 3 vârfuri din țară (Moldoveanu, Viștea și Negoiu). Sperăm în mai puțin de 9 ore.
Ultimele zile le-am umplut cu easy run-uri, tempo si biciccletă. Am mai adăugat și ceva abdomene la antrenamentele zilnice. 10 serii a câte 50 pentru început. Sper să ajung undeva pe la 2000/zi.
Toate au mers conform planului, cu excepția lui Andrei Ț. El s-a accidentat la picior; și l-a tăiat cu toporu. Toporu s-a făcut franjuri. Își revine el pân’ la concurs, dacă nu pân’ se însoară.
Urmează iar cumpărături, iar planificare, iar ploaie (bat-o vina), iar dormit la cort, iar urcat pe munți. Abia aștept.
Ne vedem Vineri pe la Bâlea.
Succes participanților și spor voluntarilor!
AMR 1 Zi
Tocmai ce mi-am luat micul dejun și-mi beau cafeaua deși am zis că în săptămâna dinaintea cursei nu o să mai beau dar am un ibric care o face divină.
Stau la laptop și mă uit la postările cu și despre 2X2. Aștept prieteni (Iulian si Oana G.) să mergem către Bâlea. Mă mir cum de Corina (încă) nu s-a rățoit la mine că nu fac nimic :D…
Zi liberă de la stat, cort nou, bagajele deja făcute, un concurs pe acoperișul țării, Coldplay-Magic pe fundal…e momentul să spun una dintre vorbele mele preferate:
Ce viață de câine!
Update 16 August
Iulian a venit mai târziu decât plănuia și ne-am cam lungit. Nu mai aveam răbdare, doream să ne teleportăm, la Bâlea, dacă se putea. În weekend-ul ce a trecut, au fost aglomerate toate drumurile care ieșeau din București către Mare, către Munte. Iulian a fost o victimă a traficului.
După 5 ore condus, București – Brașov, a reușit să ne ia și pe noi. Ne-am instalat la povești, l-am asaltat cu întrebări. Mă gândeam că poate mai „fur” un sfat, o părere care-mi poate oferi un avantaj legate de atletism/alergări sau „Munte preferat”. E mereu bine informat și un ultraș pe cinste (Locul 3 Ciucas 2013).
Poveștile au făcut drumul să pară mai scurt. Doar curbele și turiștii care traversau neregulamentar ne scoteau din priza poveștilor. Cu cât urcam către munți, cu atât vreme se strica.
Am ajuns pe ceață deasă. Ne-am luat bagajele iar Adrian Vălean ne-a îndrumat către zona de camping.
Eram nerăbdător să-mi instalez cortul proaspăt cumpărat. Eram entuziasmat de noua achiziție. Ca un copil de o nouă bicicletă.
Ajunși la locul de camping, prietneul Dani Florea ne îndrumă către un loc potrivit. Vine și Ț și ne punem să instalăm cortu’. Se pune și ploaia pe noi (cu tot cu grindină) dar nu cedăm. Ne instalăm cortu’ (în timp record) și ne aruncăm în el. Mirosea a „casă” nouă. Ploaia avea și ea aroma ei.
Despachetăm și părcă suntem cam înghesuiți. E clar, nu prea putem să dăm chefuri în noua noastră „casă”.
Andrei a plecat într-o mică „tură” să-și simtă piciorul accidentat. S-a întors prea repede. Nu a apucat să-și facă o părere. El zice să ne înscriem dar avea inima cât o furnică în momentul în care a spus asta. Nu am vrut să-l influențez în niciun fel. Decizia i-a aparținut.
Cu noile gânduri, mergem să ne înscriem. Am ajuns la cortul M.A.S.H. Intrăm, luăm kitt-ul cu gândul la tricou și mai pierdem vremea prin zonă până la ședința tehnică. Tricourile sunt reușite. Personalizate cu numele nostru, finuț, discret.
Ședința tehnică 2X2 Race
Ședința a întârziat cca 10 minute. Ploaia s-a mai domolit, parcă odată cu lăsarea serii, a dorit să ia o pauză. Ședința a început într-o notă foarte sumbră. Credeam că e grav și pleceăm acasă.
Organizatorii s-au decis să scurteze cursa întreag-ul ultra rezumându-se la X2. Adică Bâlea Lac – Lacul Călâun – Negoiu – Lacul Călțun – Bâlea Lac. Pentru unii e o veste bună, pentru alții mai puțin. Cei care adunau puncte UTMB au fost printre cei mai dezamăgiți. Cei care știau toată cursa și făcuseră antrenamente specifice erau și ei pierzători. Cei care vroiau să facă vârfurile Moldoveanu și Negoiu erau și ei dezamăgiți
Noi eram deja la a doua cursă scurtată. 2X2 Race și Marathon 7500. Am avut o umbră de dezamăgire dar în cele din urmă am realizat că e doar o cursă, un simplu concurs. Creasta Făgărașului va fi mereu acolo, ne va aștepta să o „cucerim”. Și în cele din urmă noi am fost câștigătorii unui weekend pe cinste în Făgăraș.
Ziua 2X2 Race Făgăraș
Mă trezesc puțin cu frigu’ în oase, înainte de ceas. E ceva normal deja pentru mine asta. Mă îmbrac mai bine și încep să mănâc câte ceva. Vine și „Moise” (Dani Florea) și ne luăm micul-dejun împreună. Unt de arahide + Gem + o banană. Cam sărăcăcios dar am uitat fructele acasă. Mai povestim una, alta și timpul parcă zboară.
Mă echipez și merg către start. Vremea era ok. Mult mai bună decât ieri. Încă speram la o revenire asupra deciziei. Nu a fost să fie dar eram împăcat.
Vine și Andrei iar eu încep o tură de încălzire. Am alergat ușor vo 10 minute. Trebuia să o fac mai lungă dar nu am mai avut timp. Ne așezăm la start, în rândul 3 apoi în 2 apoi în prima linie.
Cursa 2X2 Race Făgăraș
Coborâm treptele de la cort în foarte mare viteză și ne îndreptăm către prima urcare. Bâlea Lac – Șaua Capra. În condiții normale de 2X2 plănuiam să o facem în 20 de minute. Am făcut-o foarte tare, foarte repede 14′. Cei din față, au impus un ritm destul de tare. Pentru o secundă m-am uitat în spate și am văzut „șarpele” de oameni din urma noastră. O imagine foarte faină.
Începem coborârea și Andrei începe să dea drumul la picioare. Mie îmi este destul de greu să alerg după o urcare ca asta. Andrei zboară, nici măcar nu se uită în spate. A luat avans destul de mare față de mine, parcă prea mare. Eu nu îi înțeleg în primă fază strategia lui dar el se gândea că-l voi ajunge la urcare. Nu reușeam să-mi intru în ritm nicicum.
De la ultimele concursuri, IronMan Oradea, Maraton 7500, am reușit să câștig anduranță. cu viteza stau puțin cam rău. Nu puteam să schimb într-o viteză superioară.
Încet încet începeam să mă enervez pe Andrei. Parcă el avea cursa lui și eu pe a mea. Mi-ar fi prins bine un suport din partea lui.
Până la Negoiu, credeam că suntem pe 2 dar am văzut altă echipă cu numere roșii. În cele din urmă am rămas pe 3.
Parcă nu puteam să dau mai tare dar puteam să alerg mai mult. Puteam să fac în același ritm și a doua bucată Șaua Capra – Moldoveanu dar nu a fost să fie.
Pe urcări a fost mai greu decât mă așteptam iar pe coborârea nu-i vedeam sensu’ să o alerg într-un ritm mai tare. Aveam același ritm, ca de ultra deși a fost greșit.
Nu a fost cea mai bună zi dar nici nu puteam mai mult. Din punctul meu de vedere celelalte două echipe ne-au fost superioare din mai multe puncte de vedere.
Bravo lor! Mai avem de muncit!
Feedback 2X2 Race
Această secțiune este despre ceea ce am observat și ce ar putea fi îmbunătățit/remediat. Sunt doar remarci personale pot sau nu pot fi luat în calcul pentru ediția viitoare.
La nici-un concurs nu am văzut afișat la vedere programul. De la ridicarea kit-ului până la start-ul cursei. Când, ce se întâmplă. Ar fi indicat o planșă cu programul și cu profilul cursei. Un fel de wall al concursului unde se pot afișa diverse informații utile;
Cortul mi s-a părut foarte util pentru a te adăposti de ploaie însă era puțin aglomerat uneori;
Mașinile parcate la baza scărilor au încurcat puțin start-ul/finish-ul. Se puteau pune niște semne cu „parcarea interzisă” 5 metrii înainte și 5 metrii după scări;
Ar fi fost foarte utile niște toalete ecologice pentru participanți/voluntari;
Deocamdată atât îmi vine în minte. Dacă îmi vor mai venit ceva idei de îmbunătățire a cursei, le voi afișa aici.
2X2 Race a fost o poveste frumoasă. De la antrenament, de la oamenii cunoscuți în această perioadă și într-un final cu 1/2 din 2X2.
Cu ocazia asta am cunoscut Făgărașul, cât de cât, acesta fiind principalul câștig al acestei experiențe.
Următoarea provocare
Sfârșit 🙂
