Duatlonul Balcanic si Strategia Mea de Bun Simt

De circa 2 ani de zile fac sport zi de zi. Dacă a trecut o zi și nu am alergat/pedalat/înotat, înseamnă că ziua aia de odihnă e bine planificată sau am băut cu o seară înainte.

Totuși nu prea se întâmplă să fie o zi din asta de „doliu”.

Cred cu tărie că fiecare om ar trebui să facă mai mult sport (inclusiv eu). Pentru asta, în articolul ăsta, vreau să-ți spun pe ce se bazează „Strategia mea de bun simț” la concursuri și în zilele premergătoare lui (poate te va ajuta la ceva, să devii mai eficient) și să povestesc Duatlonul Balcanic prin „Ochii și picioarele mele”. Din păcate nu am să-ți spun cât de tare (n-)am fost eu sau că l-am bătut pe x/y, ci vreau să împărtășesc puținele mele cunoștiințe în speranța că te vor ajuta cu ceva.

Strategia mea de bun simț

Performanța se câștigă muncind, zi de zi, și asta se aplică în toate domeniile. Din punctul meu de vedere, geniul nu e altceva decât un nucleu de talent învelit de straturi suprapuse de muncă asiduă. Geniul poate fi atins în toate domeniile. Din punctul meu de vedere, Einstein nu e cu nimic mai presus decât Kipsang sau Jurek. Sunt 3 persoane care au dat dovadă de geniu.

Geniul poate fi atins în toate domeniile cu puțin talent și muncă continuuă.

Totuși, munca pe care o depunem (în cazul meu antrenamentele, în cazul lui Einstein exercițiile de matematică/fizică) poate fi structurată în așa fel încât să avem un randament maxim. Să-mi ating geniul într-un timp cât mai scurt…..deși am răbdare, totuși, prefer să fie pe o perioadă întinsă de câțiva zeci de ani.

Pentru asta mă bazez pe următoarea strategie:

Performanța sportivă, cred eu, e la intersecția a 3 lucruri mari și late.

Antrenament

Alimentație (Vezi rețete)

Odihnă

Nu cred că există o „rețetă” mai simplă. La asta se rezumă, cred eu, performanța sportivă. Da…e nevoie de dedicație, de pasiune, de voință dar toate acestea țin de psihic. Cele 3 elemente țin de material, de ceea ce poți face p-zis.

Crede-mă, poți ieși mai des să faci o alergare lungă/bucăți. Poți lăsa chipsurile și să mănânci un pumn de goji. Poți dormi 1 oră (în cazul meu 2) la prânz și să te pregătești apoi pentru IronMan. Sunt atâția care o fac deja.

Pe tine ce scuză te oprește?

În ultima vreme Strategia mea de bun simț începe să dea roade. Deși nu asta e cea mai important, se văd timpi din ce în ce mai buni la concursuri, îmi depășesc limite, care acum ceva timp mi se păreau irealizabile. Cred că se întâmplă asta pentru că mă antrenez – mănânc corect – mă odihnesc ca un copil în creștere.

Vorba unui mare contemporan:

„Dacă eu pot, oricine poate”

Urmează să-ți spun acum cum am aplicat Strategia mea de bun simț la Duatlon.

Strategia mea de bun-simț și Campionatul Balcanic de Duatlon

Cu o săptămână înainte, după Semimaraton Intersport, am hotărât ca următorul concurs să fie Balcaniada. Am fost convins de un flayer și de un prieten. Nu am participat niciodată la un concurs internațional și mi s-a părut o idee interesantă.

Cu următorul concurs în gând trebuia să aplic „Strategia mea de bun simț”.

Antrenament – Alimentație – Odihnă pentru următoarea săptămână.

Așa că a urmat:

Duminică – Pauză totală (Am stat în casă toată ziua, în pijamale)

Luni – (Alergare ușoară 12 km),

Marți ( Alergare – Forță/Cardio 9km pe treptele lui Gabony),

Miercuri (Pauză),

Joi – (Alergare Bucăți – 9km),

Vineri – Bicicletă 40 min,

Sâmbătă – Pauză

Duminică – Concurs

După cum ai văzut din 7 zile, 3 m-am odihnit. Mi-am pregătit corpul pentru efortul ce urma să vină. Am mâncat bunătăți (Click Aici) și am făcut antrenamente, pe care le consider mai degrabă inteligente decât „epuizante”.

Ziua cursei

M-am trezit la ora 09. Emoțiile s-au trezit la 09.15. Am încercat să par foarte relaxat, că „nu e mare lucru” , că „sunt doar 250 de participanți” , că va fi o alergare și o bicicletă și nimic mai mult. Nu mi-a ieșit.

Apoi am mâncat un Ultramic dejun alături de prietenii care au înnoptat la mine. Ei au spus că a fost delicios. Acest mic dejun îl mănânc înainte de fiecare concurs cu 1-2 ore apoi beau 0.75-1l de apă în următoarele 30 minute. După ce mi-am umplut rezervorul, m-am pus înapoi în pat.

Deși nu am fost o gazdă foarte bună făcând asta, mi-am dat seama că îmi face bine. Îmi stăpânește emoțiile, mă relaxează. Așa am găsit și canalul ăsta de Youtube de unde am aflat de ce 11, 16 sunt numere foarte tari, de ce poți juca PackMan doar până la nivelul 256, etc.

La ora 11 m-am ridicat din pat și mi-am pregătit bicicleta, echipamentul, băutura din timpul cursei. Vroiam să fiu la 12 făra 10 la startul celor de la Elite.

Am întârziat. Am ajuns cu 20 de minute după start. Atleții deja alergau. Alergau cu 3 pe mie. Un pluton era format, iar în spatele lor, la 15 metri, primul român. Eram plăcut impresionat. Am văzut tranziția lor (de unde am învățat câteva trick-uri), am văzut cum pedalau (mi se părea că merg încet), câștigătorii și apoi, cu o oră înainte de start, am mâncat niște biluțe „magice.

Cursa

Start – Alergare (5 km)

Start-ul ne-a luat prin surprindere. Un sunet sec de vuvuzelă a dezlănțuit turma. „Tăurașii” din față alergam cu 3.13/mie primul km. Mi s-a părut enorm de tare. Un sportiv, care era la ștafetă, conducea plutonul. După 2 km am ajuns să fiu al 3-lea. În fața mea a fost si sportivul care a terminat la Intersport cu un loc înaintea mea. Deși puteam mai tare, am vrut să mă menajez pentru bicicletă, unde mi-am propus să „forțez”, crezând că orele de hamstereală, petrecute pe trainer, își vor spune cuvântul.

După tranziție, am fost al 2-lea, loc pe care urma să și termin cursa.

Bicicleta m-a epuizat mai mult decât mă așteptam. Mi-am dat seama că mi se scurge energia când mă ridicam din șa și mâinile, pe care le sprijineam pe ghidon, îmi tremurau. 

După 19 km de pedalat si o tranziție nu tocmai profi, am pornit către a 2-a alergare.

Obiectivul meu era să scot sub o oră. M-am uitat la ceas care arăta 53`, mai aveam un km de alergat. Eram atât de epuizat încât mi-am imaginat că nu voi scoate dacă nu voi forța și am pornit la alergare, aproape de sprint (sau așa mi se părea).

Am ajuns la finish și tot ce am vrut e să mă plimb, să-mi scadă pulsul, apoi să mă întind.

 Am închis ziua cu premierea și cu bere.

Nu de la Andrei Zamfir care a pierdut pariul, ci de la un pet de 2l jumate!

Până la următorul concurs, antrenamentele continuă!

Cu respect,

Robert Hajnal!

Ti-a plăcut articolul?
Mă poți sprijini pentru a scrie mai multe prin Patreon!