Pe 27 Aprile 2013 a avut loc BrașovMarathon cu cele 3 probe deja celebre, Cross (7 km), Semimaraton (21 km), Maraton (42 km). Am ales să particip la Maraton, primul Maraton pentru 2013, al doilea maraton de când am început alergarea pe munții noștrii.
După o săptămână de excepție petrecută la Ploiești, unde am participat pentru prima dată la un concurs de pentatlon militar, am ajuns vineri în Brașov iar primul lucru ce l-am făcut după ce mi-am lăsat bagajul acasă, a fost să merg la sala Reduta pentru a-mi ridca Kit-ul de participare. Aici i-am găsit pe CPNT-iști foarte bine organizați și cu zâmbetul pe buze. Mi-am ridicat Kit-ul și am văzut un ministand de la Sponser de unde mi-am luat 3 geluri și un magneziu căci știu ce bine mi-au prins la MPC.
Am făcut apoi o plimbare de relaxare prin Piața Sfatului unde m-am întâlnit cu Adrian Iordache, principalul meu coechipier de la categorie, din câți erau înscriși pe site, care mă anunță că s-a schimbat puțin traseul din Poiana Brașov către Crucur. Știam că e o urcare zdravănă, căci am făcut recunoașterea traseului cu circa 2 săptămâni în urmă cu Oana Luchian însă mă gândeam „cât poate să fie de grea?!”. Consider că schimbarea a ușurat porțiunea de traseu fiind mai multă alergare pe curba de nivel ceea ce a fost un lucru bun pentru cei care au reușit să-și păstreze energia de-a lungul urcărilor.
27 Aprilie – Ziua BrașovMarathon
Ceasul a sunat pentru prima dată la 06:45. M-am trezit la 07:00. Entuziasmul meu nu a fost la fel de mare, comparativ cu dimineața în care s-a desfășurat Semimaratonul Intersport nu aveam încă emoții, mai aveam nevoie de vreo 2 ore de somn și în plus erau 42 de km de alergare nu 21. Pâș pâș m-am trezit să-mi iau micul dejun. Andrei încă nu s-a ridicat din pat. Iar trebuie să trag de el. L-am convins, într-un final, să meargă să facă ceva cumpărături.
Pregătind micul dejun s-a făcut 08:30, eram deja în întârziere. Ne luăm bicicletele, eu și Andrei și începem să pedalăm. Strada Lungă-Livada Poștei-Mureșenilor-Piața Sfatului. „Marea de oameni” care mă așteptam să inunde Piața a fost defapt un lac. Însă un lac cu apă pură de la munte. Îmi las bicicleta lângă mașina de bagaje, nu o leg, nu-mi fac griji. Au mai rămas 10 minute până la start iar eu nici nu am apucat să fac o alergare ușoară de încălzire. Încep o alergare ușoară, câteva bucăți și mă opresc. Îl văd pe Toma Coconea omul X-Alps. Mândru, îl invit să facem o poză și îi spun că sunt din Petrila, iar el îmi spune că e din Petroșani. Știam asta. Îl întreb dacă va participa și el la vreo probă dar mi-a spus că a ajuns prea târziu și că se simte obosit. Mi-a părut rău să aud asta.
Multă lume cunoscută, multe figuri care le asociezi concursurilor anterioare. Multă bună dispoziție. Eu parcă nu m-am trezit. Nu am fost „montat” atât fizic cât și psihic. Cred că ceaiul verde ce l-am băut dimineață nu a fost suficient de concentrat. Mă întâlnesc și cu Palici V. Îi urez succes și mă întreabă la ce probă sunt. I-am spus că sunt la maraton iar el spune „ești în formă înseamnă”. Rămâne de văzut asta!
Start – Km 4 ( Vârful Tâmpei)
2 minute până la start. Mă îndrept de la fântână către balon, încerc să merg cât mai în față. Nu intru în prima linie căci știu că e rezervată pentru cei care participă la semimaraton. La start, dau mâna cu Radu Milea, surprins fiind, văzându-l că participă și la acest concurs știind că a avut cu o săptămână în urmă un semimaraton de orientare. Se dă startul, începe alergarea însă parcă nu realizez că am de făcut atât amar de drum până în Postăvaru și înapoi. Văd că se formează în fața mea un pluton care mai mult ca sigur participă la semi. Palici, Milea, și 2 colegi Dumitrașcu și Jitaru. Însă îl văd și pe Adiță că face parte din pluton. Îmi zic că nu vreau să forțez să-l ajung căci serpentinele mă vor epuiza. Am gândit bine. Ajungem în vârful Tâmpei și începem o coborâre de circa 1-1,5 km. La fel nu forțez căci știu cât de epuizante pot fi coborârile, solicitându-ți coapsele. Pentru asta fac pași mari dar nu la capacitate maximă. Ajungem la primul post de revitalizare. Profit de el deși încă nu aveam nevoie de nimic însă m-am gândit că mai bine previn setea decât să o tratez!
Km 4 – Km 7 ( Primul punct de hidratare)
Părăsind primul post de revitalizare, îmi iasă în cale Florin Simion. Știind că e bun alergător de plat și că urmează o porțiune de alergare pe curbă de nivel, mă bag în spatele lui și îi mențin ritmul. Îl văd și pe Alexandru Diaconu care încurajează participanții și îi spun „Salut Adrian” :). Nu știu de ce i-am încurcat numele, poate pentru că mă gândeam mereu cât timp are Adiță în fața mea.
Km 7 – Km 16 ( Vf. Postăvaru )
După plat și o ușoară coborâre urmează urcarea de circa 9 km. Mă pregătesc pentru ea umplându-mi camelback-ul cu apă de izvor și luând jumătate dintr-un tub de gel. Deja trecuse o oră de alergare, deocamdată fără oprire. Mă simțeam ca la un antrenament. Încă neobosit, aproape că nici nu transpirasem. Îmi spun că trebuie să măresc ritmul dacă vreau să scot un timp bun. Mi-am spus că voi face asta după ce se vor despărții traseele. Am ajuns și în momentul când noi cei de la maraton am mers pe drumul nostru. Nici urmă de Adrian. Începe urcarea.
E prima urcare unde mi-aș fi dorit să am bețe.
Abordez o altă tactică, cu mâinile pe genunci, pași mari. Mă motivez zicându-mi că am aceași viteză ca și cum aș fi alergat. Căldura începe să se facă simțită. Îmi dau jos bereta, o pun la piept iar după 5 minute văd că am pierdut-o.
Urmează o porțiune alergabilă unde trebuie să-mi golesc mintea, să-mi reglez resipirația și să dau dovadă de disciplină, să aplic câteva trucuri ce le-am văzut la Mădălin Ionescu la alergarea de la Ploiești de 6.5 km de plat unde am văzut cum se fac lucrurile la următorul nivel. Alerg disciplinat. Mi se spune că sunt pe locul 4, întreb cât are cel din fața mea. Mi se răspunde 6 minute. MULT!
Ajung la poalele Sulinarului. Începe urcarea. Zăpadă, Noroi, Apă căldură, soare. La mijlocul urcării mă întâlnescu cu Nușu și Laza care zboară pe coborâre, cu zâmbetul pe buze. Alerg sau merg cu un pas întins către vârful Postăvaru. Ajung în vârf după două ore și puțin, mă simțeam cu bateriile încărcate, conștient că mai am circa 25 de km de alergat.
Km 16 – Km 21 ( Punct revitalizare Poiana Brașov )
Urmează 3 km de chin
Coborând pe stâncile din Postăvaru, într-o clipă de neatenție și grabă mă lovesc cu piciorul stâng de o stâncă. Piciorul cedează. Mă doare degetul mic îngrozitor. Strâng din dinți și alerg mai departe.
Punct de revitalizare. Iau un sfert de banană pe care o „sting” cu un pahar de izotonic și un pahar de apă cu…o musculiță. Le beau pe amândouă. Chiar aveam nevoie de revitalizare după toată urcarea. Coborârea a fost plăcută. Pe zăpadă făceam pași mari înfigându-mi călcâiele în zăpadă, iar pe mocirlă îmi înfigeam toată talpa până la gleznă în noroi. Ceream mereu îndrumare, „pe unde? pe unde?” căci și p’aici a fost puțin diferit traseul față de recunoașterea pe care am făcut-o cu Oana. Înainte de lacul de acumulare, văd un petic de zăpadă și-mi spun să cobor pe el. Încerc să-mi înfig călcâiul, nu intră, mai mult decât atât, alunec și mă răstogolesc de 2 ori peste cap.
Aveam nevoie de asta pentru că eram foarte încins. Cred că zăpada s-a topit instantaneu. Puțin julit în genunchi și pe cot, mă ridic și-mi continui coborârea. După ce am terminat de coborât Sulinarul fac stânga. Intru în pădure și mă rătăcesc pentru 2 minute. M-am întors pe unde am coborât văzând o bandă pe care scria Salomon. Am regăsit drumul.
Coborâre tehnică, pe care o abordez în viteză. Alți voluntari îmi spun că Adi are 5 minute în față. Cu acest gând trec de ei iar după nici 50 de metri mă împiedic și dau serios cu genunchiul drept de o piatră. Am zbierat cât m-au ținut plămânii de durere. Mă ridic și văd că șchiopătez serios. Un gând de a abandona mi-a fulgerat prin cap. Îmi vine să plâng de ciudă și nervi.
Atunci mi-am amintit de Andrei Țale care la MPC a avut un cârcel și la fel s-a împiedicat dar apoi a continuat făcând o cursă bună. Mi-am spus că așa voi face și eu. Nu mă mai interesa ce timp am, ce timp voi scoate, pe ce loc.
Acum totul se rezuma la a termina cursa și a nu-mi pierde poziția.
Coborârea ce a rămas până la Carieră o abordez cât pot de ușor, cu pași mărunți, cu grijă multă, cu strâns din dinți, cu lacrimi în suflet. Urmează o porțiune de plat unde încep să-mi revin cu chiu cu vai.
Km 21 – Km 23 ( Vf Crucur )
Poiana Brașov. Punct de revitalizare. Gel + Apă + Umplut camelback-ul de la izvor. Stau de vorbă cu o doamnă aici, întreb de Adiță. 5 minute și mă anunță că are crampe. „Cursa de acum începe” mi-am spus. Urc pe traseul marcat cu cerc albastru. Urcare zdravănă. Improvizez 2 bețe crezând că-mi vor fi de folos. După 200 de metri, poate mai puțin, las baltă tactica asta. Mâinile pe genunchi, gândul la podium și la respirație, continui urcarea până dau de poteca ce urmărește curba de nivel.
Km 23 – Km 33 ( Treptele lui Gabony )
Acum urmează o perioadă bună de alergare unde îmi pot folosi 50% din resursele ce le mai aveam. Forțez puțin mai mult pe coborâre, forțez puțin mai mult pe plat și curbe de nivel. Totul merge strună. Nu mă doare absolut niciun organ interior. Doar picioarele dau semne de oboseală. Îmi găsesc bereta într-un copac. O iau și o pun la locul ei, pe cap. După încă o oră de alergare am ajuns la Fântânița dreptăți unde mi se spune că doar un minut are Adi în fața mea. Inițial nu am crezut asta pentru că lui îi place platul și ar fi trebuit să alerge bine porțiunea ce am coborât-o anterior. Însă, după cursă mi-a spus, că a avut crampe foarte puternice și o bună parte a mers pe plat.
L-am depășit deasupra telecabinei de sub Tâmpa când bătând palma cu el mă felicită pentru cursă. Deși aveam o mică teamă că va recupera la trepte, am reușit să-mi mențin ritmul.
Km 33 – Km 35 ( Vf. Tâmpa )
Înainte de cursă aveam o teamă aparte pentru trepte. Mă gândeam la crampele care mă vor lua, la cât de deshidratat voi fi, la ce greu voi îndura. Înainte de trepte, de aproximativ 10-12 km nu mai transpirasem, nu știu de ce. Să fi fost răcoarea din pădure, pentru că nu am forțat foarte tare, mă întrebam „o fi ceva în neregulă”…Ei bine, am recuperat, am transpirat în timp ce urcam treptele amețit, abia clipind de oboseală.
Fiecare treaptă era ca o săritură cu genunchii la piept având legat de glezne un bolovan. Fiecare respirație era insuficientă pentru a-mi oxigena creierul. Fiecare picătură de transpirație pierdută trebuia înlocuită cu un pahar de apă. Nici vorbă să mai merg în pas alergător însă nici vorbă să mă opresc.
Km 35 – Finish
Am ajuns iar în vârful Tâmpei, aproape epuizat. Iar coborâre, iar punct de revitalizare unde am băut izotonic + apă. De data aceasta am spus că-mi pot consuma toate resursele ce le mai aveam la dispoziție. Am dat drumul la pas atât la vale cât și pe platul de la Iepure. Același plat care-mi pusese capac la Semi Intersport. Nu și de data asta. Alergam disciplinat, spatele drept, respirație constantă. Cu puțină răbdare am ajuns și sub Tâmpa pe asfalt. Am coborât treptele către stradă știind că mai am câteva sute de metrii până la Finish. Am aruncat o privire în spate să văd dacă sunt urmărit de vreun concurent însă eram singur.
Trec linia de Sosire, unde primesc frumoasa medalie și felicitările colegilor, prietenilor, celorlalți concurenți atât de la semi cât și de la maraton. Extrem de încântat că mi-am îndeplinit obiectivul propus, ( Locul 1 la categorie, Locul 3 la General) merg la umbră unde începe alimentarea cu caloriile pierdute. Primul iaurt l-a cerut pe-al doilea, fructele au fost delicioase iar pastele foarte hrănitoare.
După finish, am fost întrebat dacă a fost mai greu ca MPC -ul?
Sincer, nu știu ce să spun. BrașovMaraton mi s-a părut mai lung, mai multă urcare, mai multă coborâre, mai mult plat, de parcă am alergat cel puțin 50 km. Deși am scos un timp mai bun ca la MPC, BrașovMaraton, își poate ocupa un loc de cinste în top 3 cele mai grele maratoane din țară. Probabil când le voi fi făcut pe toate, aș putea afirma: „Cu siguranță e mai greu ca MPC”.
Ca o CONCLUZIE pot spune că mi-a făcut o uriașă plăcere să alerg pe acest traseu. Am trecut prin 100 de stări negative însă prin 101 stări pozitive. E tare plăcut când socoteala de acasă se potrivește cu cea din târg. Te motivează și te face să simți că efortul pe care-l depui până a ajunge la un rezultat mulțumitor, nu este în zadar. Iar sentimentul când tai un obiectiv pe care ți l-ai propus să-l realizezi e de nedescris.
Felicitări ție, pentru că ai participat la o cursă minunată, poate pentru prima dată, și că un nou hobby începe să se înradăcineze!
Felicitări ție pentru că ți-ai îmbunătățit timpul față de Cros-ul/Semimaraton-ul/Maraton-ul anterior!
Felicitări ție că ai fost în organizare și că ai reușit să ne faci o zi de sâmbătă memorabilă!
Alergarea Continuă!
Următoarea cursă – Semimaraton Mureș
Ți-a plăcut articolul, aștept Like-ul tău!
