Deseori mă gândesc la lucrurile care merg mână în mână. Deși luate separat sunt  bune, gustoase, frumoase, puse împreună  sunt ridicol de potrivite și dau ceva mai bun. Mult mai bun. Cum ar fi brânza de oaie cu roșii proaspete de grădină sau slănina cu ceapa verde și pâine proaspătă împărțită cu colegii din cămin sau berea nefiltrată cu următoarea bere nefiltrată sau o tipă cu sarcasm și parfumul potrivit sau alergarea și muntele.

Să alergi e unul dintre cele mai naturale și frumoase lucruri pe care le poți face în viața asta, de care te poți bucura. Uită-te la copiii din parc care se fugăresc unul pe celălalt, câtă fericire pot să exprime făcând asta (până ce unul din ei se împiedică și se zgârie în genunchi). Iar alergatul combinat cu muntele e ca un afrodisiac sportiv. Îmi trezește apetitul în orice condiție. Doar când mă gândesc la  cărările abia bătătorite de un picior de om sau animal, cu urcările pe care doar în patru labe le poți „învinge” e suficient ca să mi se…aprindă călcâiele și să încep să alerg. Sincer, e  una dintre combinațiile care îți poate hrăni spiritul exact cum o felie de pâine cu miere poate hrăni un înfometat.

Trecuseră aproximativ 45 de zile de la ultima mea competiție , Triatlon Brașov și eram mai mult decât înfometat. Așa că mi-am ales o „masă” pe cinste. Competiția din 14 Septembrie, Herbalife Ciucaș Trail Race, proba de Ultramaraton. Fusesem cu un an în urmă la competiție, la proba de semimaraton, unde am ieșit pe locul 13 la general și 6 la categorie. Nimic deosebit.

Am revenit după un an de zile și am câștigat ultramaratonul  ( 105 km ).

A fost un an plin de lucruri noi atât pe plan dezvoltării mele sportive cât și pe plan personal. Anul  a început cu un fel de pregătire de iarnă de 2 luni ( sau chiar mai mult ) la Predeal. Aici am făcut câte două antrenamente pe zi. Dimineața schi, la prânz alergare. În jur de o oră, o oră jumătate. Apoi, au urmat zile în care alergam de câte ori apucam. Chiar și de patru, cinci ori pe săptămână, câte o oră cel puțin. Antrenamentele erau cam toate asemănătoare. Cât mai mult volum, câți mai mulți kilometrii. În jur de 300 de km/lună.

Anul acesta am participat la 7 competiții.

Semimaraton Gerar ( Locul 5 la general);

Semimaraton Intersport Brașov;

Maraton Brașov

Semimaraton Tușnad

Retezat Trail Race;

Triatlon Brașov;

Deși cursa cea mai importantă o consider mereu următoarea, la Ciucaș Trail Race, m-am gândit cu zile bune înainte. Mai ales că este, a fost un obiectiv de pe Lista Imposibilă. Să alerg 100 de kilometrii în 24 de ore.

Povestea Ultramaratonului

Am condus cursa de la cap la coadă. Primii 30 de km alături de Florin Szomyu. Apoi doar eu cu gândurile mele. Pe care le voi publica într-un articol viitor.

6 avantaje pe care le-am avut față de ceilalți concurenți

1. O strategie de antrenament

Am avut trei săptămâni la dispoziție pentru a reveni în cea mai bună formă. Fiind plecat în „Triatlonul” prin Europa mi-am ieșit din formă, slăbind foarte mult, mâncând deșeuri culinare sau fast-food cum le spun unii. Am știut că trebuie să fac lucrurile cu mai mult cap decât înainte. Primele 2 zile nu am făcut altceva decât să dorm și să mănânc, lucruri bune pentru corpul meu. Apoi am început antrenamentele pentru cursă. Pe care le-am luat de AICI. Având doar 3 săptămâni am luat ultimele 18 antrenamente și le-am făcut în ordine cronologică.

Un lucru de care sunt mândru că l-am făcut e că mi-am ascultat corpul. Atât în cursă cât și în timpul antrenamentelor. Dacă aveam o cursă de 5 ore, cum a fost primul antrenament iar eu nu mă simțeam în stare nu-l făceam. Făceam în schimb antrenamentul din ziua următoare. A funcționat și invers. Când am simțit că am câștigat forță am făcut alergări chiar și de 3 ore când planificarea spunea că am doar 8 km de jogging ușor.

2. O strategie de cursă

Parcurge cursa mental și îți va fi mult mai ușor atunci când o vei face cu adevărat. Imaginează-te trecând linia de finish câștigător și vei crește considerent șansele ca asta să ți se întâmple cu adevărat. Fă-ți o strategie de cursă. E ca și cum ai luat startul cu 5 minute înaintea altora.  Am avut o idee pe care eu o consider apropiata de genialitate. Să-mi scriu strategia pe o foaie de hârtie, să o învelesc în plastic și să mi-o leg de mână. Poate puteam să o fac mai bună, dacă cunoșteam mai multe principii sau traseul cu exactitate dar cu 10 ore înainte de cursă mi-am propus următoarele, știind că va fi o cursă care va dura peste 12 ore:

minutul 20 hidratare + jumătate de baton;

minutul 30 hidratare + jumătate de gel;

muniutul 40 hidratare + cealaltă jumătate de baton;

minutul 60 hidratare +cealaltă jumătate de gel;

la fiecare 4 ore, câte un gel sărat. La fiecare 2 ore câte un sanvish micuț. La jumătatea cursei un activator.

Am făcut câteva abateri de la stragegie pentru că am mâncat foarte bine dimineață și nu am avut nevoie de batoane și geluri în primele 3 ore, m-am hidratat constant cu gurițe mici de apă. Deci nimic nu trebuie să fie bătut în cuie dacă corpul tău îți spune altceva decât tu ți-ai propus.

3. Motivație

Niciodată nu merg într-o cursă așteptând să înving dar merg într-adevăr așteptându-mă să lupt.

Cu gândul ăsta m-am aliniat la start, în prima linie. Nu au fost nevoie de multe coate date. Am fost doar 50. Mi-am găsit locul în frunte, încă din primii metri.

Primele gânduri au fost  că nu contează cum, eu vreau doar să-i bat pe tipi și să bat recordul de anul trecut. Niciun gând să mă bucur de cursă. M-am bucurat de traseu la recunoaștere. La a doua gândire mi-am spus că odată ce am făcut asta voi primi o medalie care nu-mi poate fi luată niciodată în timp ce recordul meu va fi  efemer și menit să fie depășit. Prin urmare, victoria e cel mai important lucru. Dar, al doilea, este într-adevăr, timpul.

După mai mult de jumătatea cursei m-am întrebat:

Am dat oare totul? În timpul cursei am simțit că o fac dar nu am fost nevoit să mă confrunt cu acea disperare viscerală de a da și ultima suflare pe care o cursă umăr la umăr cu un adversar ar putea-o impune. Nu cred că știi vreodată cât de mult efort ești capabil până nu te împinge cineva la limită.

La finalul cursei mi-am răspuns:

Cu cât distanțele sunt mai lungi cu atât visele mele devin mai mari!

4. Echipament potrivit

Ca orice hobby, dacă dorești să te apropii de performanță, neavând sponsori, vei vedea că e costisitor dar cel mai bun echipament, mereu își va merita banii. Echipamentul potrivit te va face să continui cursa  sau să abandonezi. Jambierele de compresie de vor scăpa de cârcei, geaca de ploaie îți va fi cel mai bun prieten, ținându-ți de cald. Mănușile te vor feri de degereturi, adidașii potriviți te vor face să alergi pe urcări și să zbori pe coborâre. Dacă vrei performanță, investește în echipament.

5. Hidratare potrivită

Un mare avantaj pe care l-am avut a fost ceea ce am băut. Am băut cel puțin 7 litri de lichide. Nu doar apă. În camelback-ul unde am ținut rezervorul de apă am avut un „ingredient” pe care-l adăugam când mi-l umpleam. Electroliți pe care-i adăugam la fiecare post la 1 litru 60 de picături. Mă încărcam exact ca o baterie.

6. Obiective Imposibile tăiate de pe listă

Unul dintre cele mai plăcute momente a fost când am terminat cursa în sala plină de oameni și am văzut că am fost aplaudat pe aproape 200 de persoane. Te face să te simți cu adevărat apreciat și că fiecare picătură de sudoare a fost meritată, a  avut scopul ei. Alt lucru care m-a umplut de satisfacție e când am bifat 3 obiective de pe Impossible List!

1. Aleargă un ultramarathon (80 km>);
2. Clasează-te pe podium la un ultramarathon;
3. Aleargă 100 de km într-o singură zi;
4. Aleargă 1000 de km în concursuri într-un an;
5. Aleargă 3000 km într-un an;
6. Aleargă 5000 de km într-un an;
7. Participă la un triathlon;
8. Sprint (750m inot, 20km bike, 5km alergare); CITEȘTE
9. Olympic (1,5km inot, 40km bicicleta, 10km alergare);

 Mă bucur nespus că eu sunt persoana care a terminat prima. Asta înseamnă că am meritat-o. E un semn că sunt pe calea cea bună din punctul de vedere al pregătirii dar toți ceilalți concurenți merită exact aceeași apreciere. Unii dintre ei au fost pe traseu aproape 24 de ore. Ei sunt cu adevărat câștigătorii  unui psihic călit cu adevărat.

Ti-a plăcut articolul?
Mă poți sprijini pentru a scrie mai multe prin Patreon!