Te-ai întrebat vreodată care e cea mai bine vândută carte din lume?! Despre ce e vorba în ea, câte exemplare sunt vândute în ultimii 50 de ani, câte ediții sunt?!
Dacă nu știai, îți spun eu acum că „Biblia” e cea mai bine vândută carte din lume, cu peste 3.9 miliarde de exemplare vândute, adică 3.900 de milioane, adică 3.900.000.000, și asta doar în ultimii 50 de ani. Biblia nu e doar cea mai vândută dar și cea mai furată carte din magazinele unde ea se vinde. A doua cea mai bine vândută carte e „Citate din președintele Mao Tze Dong” cu aproximativ 820 de milioane de exemplare vândute.
Cuvântul „Biblie” provine din grecescul „Biblia” care înseamnă „Cărți” dar care la rândul lui provine din cuvântul „byb/os” care înseamnă „papirus”, material din care erau confecționate cărțile în trecutul antic. Biblia mai este supranumită și „Cartea cărților”.
Alt fapt interesant e că dacă adunăm exemplarele vândute în ultimii 50 ani al celorlalte 9 cărți obținem mai puțin de jumătate din numărul de exemplare vândute de Biblie. Nu e rău pentru o carte care a fost scrisă timp de 1500 de ani ( din anul 1450 î. de Hr., de pe vremea lui Moise până în anul 100 după Hr..) de către 40 de autori. Altă curiozitate e faptul că mai mult de 168.000 de exemplare sunt fie date, fie vândute în america, zilnic ,potrivit Gideons, Wycliffe International și International Bible Societies.
Îți spun din start, ca să știi la ce să te aștepți, nu sunt unul dintre cele mai credincioase persoane de pe glob, dar nici una dintre cele mai puțin credincioase. Așa că nu voi duce o muncă de convingere pentru a fi mai credincios sau mai smerenios. Ideea mea despre Dumnezeu e una mai…aparte, care nu face obiectul articolului de față.
Chiar dacă e considerată cuvântul Domnului, scrisă de către oamenii pe care i-a inspirat, asupra cărora și-a pogorât harul, mie-mi palce să văd Biblia ca pe o carte de Psihologie Motivațională. E o variantă mult mai bună decât cum o vedeam în primă fază, ca pe o carte de basme fantastice.
Obiectul articolului de față este „Biblia” ca cea mai bine vândută carte. Dacă e atât de populară, atât de controversată, cred că putem să ne „aplecăm” puțin asupra ei, asupra învățăturilor pe care le propagă, mai exact asupra unei părți, asupra unui „atom” din Biblie asupra Parabolei talanților care e cam așa:
“14. …un om, plecand departe, si-a chemat slugile si le-a dat pe mana avutia sa.
15. Unuia i-a dat cinci talanti, altuia doi, altuia unul, fiecaruia dupa puterea lui si a plecat.
16. Indata, mergand, cel ce luase cinci talanti a lucrat cu ei si a castigat alti cinci talanti.
17. De asemenea si cel cu doi a castigat alti doi.
18. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a sapat o groapa in pamant si a ascuns argintul stapanului sau.
19. Dupa multa vreme a venit si stapanul acelor slugi si a facut socoteala cu ele.
20. Si apropiindu-se cel care luase cinci talanti, a adus alti cinci talanti, zicand: Doamne, cinci talanti mi-ai dat, iata alti cinci talanti am castigat cu ei.
21. Zis-a lui stapanul: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria domnului tau.
22. Apropiindu-se si cel cu doi talanti, a zis: Doamne, doi talanti mi-ai dat, iata alti doi talanti am castigat cu ei.
23. Zis-a lui stapanul: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria domnului tau.
24. Apropiindu-se apoi si cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am stiut ca esti om aspru, care seceri unde n-ai semanat si aduni de unde n-ai imprastiat.
25. Si temandu-ma, m-am dus de am ascuns talantul tau in pamant; iata ai ce este al tau.
26. Si raspunzand stapanul sau i-a zis: Sluga vicleana si lenesa, stiai ca secer de unde n-am semanat si adun de unde n-am imprastiat?
27. Se cuvenea deci ca tu sa pui banii mei la zarafi, si eu, venind, as fi luat ce este al meu cu dobanda.
28. Luati deci de la el talantul si dati-l celui ce are zece talanti.
29. Caci tot celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce n-are si ce are i se va lua.
30. Iar pe sluga netrebnica aruncati-o intru intunericul cel mai din afara. Acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor.”
Ideea e că încă din momentul nașterii noastre, El ne înzestrează cu diverse daruri, cum ar fi: inteligență, voce frumosă, frumusețe, și alte diferite talente. Ținânând cont de puterea fiecăruia de a le folosi, Dumnezeu le împarte: unora mai mult iar altora mai puțin.
Fiecare om are datoria/obligația de a le folosi și înmulti/îmbunătăti, pentru binele său și al semenilor, știind că Dumnezeu le cere aceasta și îi și va judeca pentru felul cum și-au folosit darul. De la cei care au primit mult, așteaptă mult, iar de la cei care au primit mai puțin, așteaptă, atât cât pot da aceștia însă nu se va supăra dacă vei dovedi că meritai mai mult.
Omul leneș, tine aceste daruri „îngropate”, nu le folosește nici pentru sine, și cei mai grav nici pentru cei din jur. Acest refuz, de a le înmulți pentru folosul semenilor noștri, este un păcat mare, pe care Dumnezeu îl pedepsește. Cel puțin așa se spune, eu nu pot garanta de asta.
Avem obligatia să folosim darurile primite de la Dumnezeu, împărtăsindu-le si semenilor nostri, si să ne ferim de a ne mândri cu talentele si calitătile noastre. Deasemenea nu trebuie să dispretuim pe cei care nu sunt atât de înzestrati, pentru că ceea ce avem nu este meritul nostru ci dar de la Creatorul nostru. Și în plus dacă nu faci lucruri pentru a-ți înmulți talantul, te vei transforma într-un om urât, și la propriu, și la figurat.
Mi-am amintit de această Parabolă când stăteam în pat și mă uitam la un film, așa din senin mi s-a năzărit că „dacă pierdem vremea”, așa cum o făceam eu, uitându-mă la film, dacă nu ne lucrăm talentul cu care am fost înzestrați, dacă nu înulțim talantul, nu facem tocmai lucrul potrivit.
În acel moment mă simțeam puțin vinovat, nu pentru că mă uitam la un film, ci pentru că asta am făcut toată ziua, episod după episod. Ceea ce e greșit din perspectiva parbolei pentru că eu nu am făcut nimic în ziua respectivă ca să-mi înmulțesc talantul. Nu am făcut nimic pentru mine, dar mai ales pentru semenii mei.
Îți spun toate astea ca un semn de exclamare pe care trebuie să ți-l tragi singur din când în când, să-ți dai seama când întreci limita cu gradul de puturoșenie de care ai dat dovadă în ziua asta, să te facă să te întrebi:
Ce am făcut eu astăzi ca să-mi înmulțesc talantul care mi s-a oferit?
Atât pentru mine, cât și pentru semenii mei?!
Și apoi la final să-ți poți spune :
