Am făcut și eu doi ani de sala. Doi ani in care am pompat fier. Doi ani în care am băgat proteină la greu. Doi ani de febră musculară după fiecare antrenament și dureri articulare.
A fost o perioadă faină și provocatoare. M-a disciplinat și parcă aveam un rost. Așteptam uneori cu nerăbdare alteori cu oboseală în oase orele de antrenament, cele două ore, cam de 3 ori pe săptămână.
M-am transformat din tipul timid care nu prea știe cum se folosesc aparatele, în tipul ce se admira mai mult de jumătate din antrenament în oglindă. Asta era cea mai faină parte a antrenamentului. Ca stăteam în oglindă cam doua ore. Îmi cam lipsește asta. E drept.
Lucram câte două grupe musculare într-un antrenament care dura circa două ore, de 3 ori pe săptămână. Am ajuns astfel sa împing, culcat, de la piept cu 110kg de trei ori. Nu eram cel mai puternic dar parcă am progresat cel mai repede.
Îmi plăcea foarte mult cum mi se vedeau venele de pe mâini și picioare. Sentimentul ala “pumped” cum îi zice “tata” Arnold.
Uneori regret perioada repsectivă că m-a facut unul dintre cei mai musculoși alergatori montani si deseori, la inceput, dădeam vina pe musculatură/constitutie ca mă încetinește.
Acum sunt de părere ca dacă le dau ce au nevoie, pe durata efortului și în celelalte zile, muschii mă pot duce pana la capătul lumii. Și înapoi.
Perioada aceea de doi ani, mersul constant la sala de forță (acum pentru aerobic și bosu), mă fac sa mă gândesc la oamenii care fac asta, la nivel profesionist. Și mă gândesc că cei care fac cu pasiune și cap asta sunt foarte tari și ca avem foarte multe de învățat de la ei, noi alergatorii.
E un sport pe care îl înțeleg și îmi place. Iar dacă de mâine nu aș mai putea sa alerg, m-as reapuca cu drag și pasiune de pompat fier.
Aș face asta pentru ca e nevoie de mai mult decât de actul în sine de: împins/tras de niște fiare.
E nevoie de inteligenta, informare, motivație constantă. Și astea sunt niște atribute de care am nevoie pentru a simți ca am o direcție.
Din cauza asta cred ca avem multe de învățat, noi alergatorii, de la oamenii care sunt în sala de forță.
Mai jos am detaliat motivele pentru care atunci când un bodybuilderii vorbește, un alergător ar trebui sa asculte.
În plus nu sunt singurul care s-a gândit sa aplece urechea către oamenii care au pasiunea asta:- mușchii.
Chris McCormack a ajuns sa le ceara sfatul culturiștilor pentru că făcea crampe pe ultimii kilometri ale maratonului.
Solutia:cofeina in timpul cursei și hidratare intracelulara cu cateva zile înainte.
Deci nu sunt eu prima minte luminata care apelează la informațiile și la cunoștințele lor.
Dar vreau sa mă înțelegi de la început.
Nu toți sunt la fel. Nu toți au aceasi motivație disciplina și informație. Marea majoritate nu fac asta cu cap. Merg la sală și apoi mănâncă KFC. Nu e neaparat un lucru rău dar nu se pupă una cu alta. E la fel ca alergatul și fumatul.
Totusi eu zic sa luam exemplele pozitive ce le putem prelua de la ei.
MOTIVAȚIE
Nu e tocmai cel mai ușor lucru din lume sa te ridici din pat cu gândul că și astăzi urmează sa ai un antrenament câre îți va solicita corpul. Cam tot corpul. Mai ales când te dor articulațiile și mușchii îi simți ca dacă mai ridici o greutate îți bubuie.
Oamenii ăstia reușesc sa treacă peste durere și peste comfortul zilnic. Reușesc sa își găsească motivația fie din propriile adâncuri fie folosesc instrumente ca melodiile/filmuletele sau de la alții care ridica greutăți.
Putem și noi sa vedem cum reușesc ei sa fie motivați 24/7.
ÎMBRĂȚIȘEAZĂ DUREREA
chiar dacă ești la începutul acestui sport sau unul dintre cei mai avansați vei suferi cu fiecare antrenament. E clar că din durere, trebuie sa faci prietenul tău cel mai bun. Și că trebuie să îi treci pragul de fiecare dată când ai ocazia.
Alergatul e deseori o lupta psihologică. Atât cu tine cât și cu ceilalți adversari. Și deseori poate fi o activitate epuizantă din punctul ăsta de vedere. Dacă ai dificultăți întreabă un bodybuilderi cum să treci peste ele, cum face el sa treacă peste momentele dificile. Sigur va avea un răspuns, un as în mânecă pentru tine.
MUSCULATURA
Există cineva mai bine pregătit ca oamenii ăstia, care ar trebui sa știe totul despre mușchi? Cum funcționează, ce “combustibil” au nevoie pentru o funcționare optimă, aici mă refer la alimentație și suplimente.
ALIMENTAȚIA
Toată lumea știe ca mușchii se fac în bucătărie nu în sala de forță. Oamenii ăștia sunt obsedați de ce baga în gura. Știu persoane care mănâncă doar carne de pui/curcan ca sa fructifice totul din antrenament.
Pe langa alimentele care le fac muschui sa creasca, să se defineasca ei au grija la calorii consumate/ce, cât și când trebuie sa manance, la ce ora etc.
ÎNCREDERE ÎN SINE
Când ești la sala ești înconjurat de oglinzi din toate părțile. E imposibil sa nu te admiri, sa nu arunci un ochi peste mușchii tai. Și e imposibil sa nu îți crească încrederea în tine când faci asta 2 ore pe zi și când vezi cum te transformi în fiecare zi.
Unii băieți deștepți lărgesc încrederea în sine și și-o afișează și în social media. YouTube, instagram, Facebook. Etc. Și eu urmăresc câteva canale pentru informații valoroase. (VitruvianPhysique sau Radu Antoniu)
În plus povestea din spatele oamenilor e ceva foarte interesant de urmarit și de văzut. Eu îi văd pe toți ca pe niște luptători care au ceva de spus. Am încercat să surprind povstea unui prieten din adolescență care a fost prins de hobby-ul ăsta.
INTERVIU MARIUS CASIAN BORTEȘ | Bodybuilder
Bortes Marius Casian Constantin, Constantin fiind numele mai neoficial
nu e trecut în acte dar conform religiei, la botez fiecare copil primește un nume de sfânt . Porecla de Maruțu am avut-o dintotdeauna, a fost atât de des folosită încât ajunsesem din reflex sa nu răspund dacă cineva ma striga pe nume iar odată cu timpul cel mai probabil din cauza vârstei porecla a evoluat ușor înspre Maru , poreclă folositã și în ziua de azi.Oamenii incearca sa defineasca trasul de fiare in mai milte feluri, bodybuilding, fitness, mers la sala, tu cum ai defini hobby-ul tau?Depinde de fiecare persoană ce anume prefera.Bodybuilding ul și fitness’ul sunt 2 chestii aparent asemănătoare dar totuși diferite iar pe lângă cele 2 apare opțional și “trasul de fiare”, asta in cazul celor care merg la sală doar pentru că e cool ..de obicei acest tras de fiare tine 1 maxim 3 luni și apare ca fenomen înaintea verii când toată lumea vrea sa arate cat mai bine la piscină.
Bodybuilding-ul se axează pe mușchi cat mai mari și simetrie cât mai aproape de perfecțiune genul ala de sportivi cât dulapul iar în schimb fitnessul constă în sculptarea unui corp cât mai bine definit , un corp cât mai esthetic și sănătos.
Din punctul meu de vedere fitness’ul nu mai e de mult doar un hobby e un stil de viață .
Marele tău vis?
Propria mea sala
Cu siguranță shake’ul proteic și preworkout’ul
Flexii la banca Scott
Greșeala cea mai des întâlnită în rândul incepatorilor?Multe suplimente și puțin antrenament, majoritatea considera că dacă ” bagi prafuri” o sa ai mușchi. E adevărat suplimentele nutritive te ajuta însă nu o sa ai niciodată fizicul dorit dacă bei un shake și joci counter strike .
Sfat pentru incepatori:
Nu va grăbiți sa aveți rezultate . Calitatea are nevoie de timp ! Dacă știi încotro vrei sa te îndrepți cel mai bine e sa te îndrepți cu pași mici dar siguri !
Sunt conștient ca nu sunt în măsură să dau sfaturi celor avansați, în schimb complimente și respect .
Care e instrumentul motivațional pe care îl folosești cel mai des? Cum îți păstrezi motivația de antrenament?TELEFONUL MOBIL ! :)) intitdeauna Folosesc SOUNDCLOUD ul pentru muzica motivaționalã în timpul antrenamentului..un antrenament fără căști e un antrenament “pierdut” .
Când îmi pun căștile ma rup complet de realitate și intru în propria mea lume pe care o creez asa cum vreau .
Mereu mă imaginez in viitorul , ce vreau sa fac din sportul ăsta și cum o să arăt . Asta îmi menține motivația la cel mai înalt nivel .
Idol în viața?
Sergi Constance – The one and only !
Cate ore te antrenezi pe zi? Dar pe săptămână?
Cel puțin o ora jumate. 5 zile pe săptămână
Dacă ai fi un animal, ce animal te vezi și de ce?
Probabil mi-aș reprezenta zodia , Taur . Consider ca e un animal puternic , foarte calculat și cu o ambiție de invidiat .
La inceput, În cât timp credeai ca vei ajunge la nivelul care ești acum?
La inceput sincer sa fiu nici nu știam cu ce se mănâncă sportul asta . Vedeam la alții ca au mușchi și voiam și eu pe ai mei , credeam că oricine care trage de fiare se face uriaș peste juma de an. Nivelul la care sunt acum nu este unul foarte strălucit însă e din ce în ce mai aproape de drumul cel bun .
Esti la inceput. Ce ti-ai spune dacă ai putea?ce sfat Ti-ai da?
Un gând care ma urmărește mereu e ca nu m’am apucat mai devreme…am început la 21 de ani și consider ca am pierdut destul de mult timp. Cu siguranță m-aș sfătui să încep mai devreme și de cel putin 2 ori mai intens . De ce zic asta ? Pentru că la început nu știam exact încotro o sa ma îndrept. A început ca un hobby iar cu timpul a devenit OBSESIE !
