Alergarea montană – pentru unii plăcere, pentru alții afacere ?!

Există o nemulțumire de masă, o frustrare a participanților concursurilor de la noi din țară, nu doar cele montane, asupra taxei de participare. Această frustrare îmi aparține și mie. De la an la an, taxele tind să crească, deși, deseori avem senzația că serviciile sunt aceleași. Acum, stau și mă gândesc asupra costului unui serviciu/produs pe care-l plătesc.

Este  evaluată corect taxa de participare? Se justifică deseori suma x sau suma y pe care o plătim?

Deși majoritatea concursurilor sunt organizate de organizații non-profit, există un semn de întrebare ridicat de noi, participanții, care se întreabă, unde merg banii din taxele de înscriere?

 De partea cealaltă, organizatorii susțin că “aduc bani de acasă” pentru a duce la bun sfârșit o nouă ediție de competiție. Acum sunt convins că adevărul e undeva la mijloc.

Taxa de participare nu e singura cheltuială pe care o face o persoană când participă la un concurs de alergare montană. Eu sunt un norocos că stau în Brașov dar pentru cei care nu stau în zonă se mai găsesc costuri de deplasare, cazare, mâncare etc.

Sunt realist că nu se pot face concursuri cu taxă mică, premii mari, servicii de calitate, așa cum ar vrea fiecare participant în parte. Dar avem tot dreptul să ne spunem punctul de vedere: nici concursurile nu pot avea taxă mare, premii mici și servicii proaste.

Un lucru e cert. Lucrurile s-au schimbat în ultimii ani. Consumatorul de sport s-a educat.

Din perspectiva consumatorului de sport si concursuri mărturisesc că acum câțiva ani, când alergarea montană a fost la început, mă înscriam la concursuri fără să mă gândesc de două ori la această taxă, acum, pentru că am de ales, lucrurile stau puțin altfel.

Dacă la început experiența era cea care conta, acum ne gândim că deja am făcut traseul și deja avem experiența adăugată în „portofoliul nostru” și suntem mereu în căutare de experiențe noi. Într-un fel sau altul, ne-am educat. 

Asta e o veste proastă pentru organizatori. Pentru că avem de ales între multe competiți, pentru că punem în balanță si alegem deseori experiența nouă. Oferirea unei experiențe memorabile, la un concurs, nu mai e suficientă. Deși concursurile sunt într-o continuă creștere de la an la an, prevăd că în anii ce vor urma, acestea vor ajunge la un plafon și apoi o descreștere a numărului de participanți. Și pentru că se va ajunge la o saturație, adică masa critică de alergători a fost atinsă, dar și pentru că cei care fac asta de ceva timp, se vor „plictisi” de competiția respectivă.

Chiar dacă fidelizarea clientului e mai puțin costisitoare decât aducerea unui nou client, în cazul de față a unui nou alergător, organizatorii de concursuri nu fac lucruri pentru fidelizare concurenților care au participat în prealabil la o cursă anterioară.

Și asta ne îndeamnă să alegem experiența oferită de alte concursuri.

Te rog, nu mă înțelege greșit. Nu încerc să pornesc un război împotriva organizatorilor de concursuri, doar încerc să le ofer un feedback din partea noastră, a alergătorilor, a consumatorului, a celor care plătesc pentru un serviciu. Sunt convins că există costuri ale organizatorilor de concursuri care nu-mi trec prin cap…gen închirierea toaletelor publice sau închirierea recipientelor din care se servește ceai cald, însă până și acestea se pot deduce.

Cred că  întrebarea potrivită, cauzată de frustrarea mea, în primul rând, apoi a altora ar fi:

De ce la competiții de același profil taxa de înscriere e o sumă decentă iar la altele tinde să fie dublă? În schimb, primim aceleași servicii sau chiar mai puțin decât atât?

Trend-ul taxelor e clar unul în creștere, după cum vedem și din graficele de mai jos. Datele din grafice reprezintă o medie aritmetică a taxelor aceluiaș concurs. După cum știi, poți participa la același concurs și cu  100 de lei dar și cu 150. Atunci am făcut o medie între cele două taxe din perioade diferite.

În general taxa mare se explică pentru că în Kit-ul de participare se găsesc produse care deseori depășesc valoarea taxei. Însă au fost și concursuri care în schimbul a 90 Ron am primit…numărul de participare. Daar  în kit găsești tricou, buff, mănuși, bidon, geluri etc. De obicei sunte aceleași lucruri.

Având în vedere că nu putem compara capre cu găini (concursuri verticale cu maratoane etc.) zic să le grupăm pe cele 4 categorii. (Vertical – Semimaraton – Maraton – Ultramaraton). Datele sunt de la ultima ediție.

* la taxa a fost de 50 de lei pentru toti participantii si 80 pentru cei care doreau produsul in pachet (borseta North Face).

România Vs Străinătate

Nu știu dacă are sens, dar îmi vine să compar puțin cu maratoanele din alte țări. În Spania, taxa pentru un ultramaraton (63 km) a fost de 30 €, taxa la maraton (42km) a fost de 20 €, la semi 15  € iar la 10km  8 €. Taxe care par la fel ca ale noastre la prima vedere…sau nu!

Observăm, mai sus, că suntem dispuși să cheltuim între 50 lei și 200 lei pentru un concurs. O medie ar fi de 125 de lei/concurs. Haide să rotunjim la 100 lei. Să zicem că participantul unui concurs montan câștigă circa 1500 lei / lună. Asta înseamnă că taxa medie de participare (100 lei) reprezintă circa 6.6% din salariul anual al unui alergător amator. Care mi se pare un procent destul de mare. Dacă salariul s-ar dubla, procentajul s-ar înjumătăți.  Ar deveni 3.3%. Mult?!

Dacă ar fi să facem aceași analogie cu salarul mediu al unui străin, de cca. 2000  €, taxa de participare la un ultramaraton ar reprezenta 1% din câștigul lui. Dap, așa e… viața e nedreaptă!

Acum cârcotașul din tine poate spune: ” Da da la UTMB taxa e cât China și nu zici de ea? Da e mare dar și concursul e la fel. Noi deocamdată nu avem un concurs de dimensiunea aia în țară. Și în cele din urmă eu am plătit 180 € taxă. E mult pentru un român dar pentru un străin cu 2000 € salar vine nici 10% din el.

Ce e de făcut?

Acum că am pus sub lupă organizatorii, încerc să ofer și câteva soluții. Chiar dacă nu se poate aplica la toate concursurile (deși mă îndoiesc), pot fi luate în considerare. Dar, ceea ce e mai deranjant decât taxa mare la unele concursuri, e ignoranța organizatorilor. Faptul că s-au obișnuit cu un mod de a face lucrurile și consideră că e cel mai potrivit. Au atitudinea de “dacă nu-ți convine, nu veni”.

Chiar dacă am fost puțin acid anterior, sunt convins că majoritatea organizatorilor sunt de acord și pot pune în practică următoarele idei:

1. Defalcarea servicilor – plătești exact ce consumi.

• Oferirea unui pachet de bază (număr concurs + medalie finisher + serviciu medical + posturi alimentare + etc.);
• Dacă sunt servicii în plus consumatorul să aleagă ce să plătească ( ex. medalie + pasta party + tricou participare etc).

Toate astea se pot realiza simplu. Prin adăugarea a câtorva câmpuri în formularul de înregistrare. Un exemplu, am întâlnit la 2×2 unde pentru tricou plăteai în plus și dacă vroiai, îți luai tricou tehnic. Dacă vrei să fii șmecher, plătești.

2. Scăderea costurilor de organizare. 

• Sunt convins că organizatorii pot negocia, căuta mai bine sponsori care să-și ofere serviciile pentru concurenți, trebuie doar să știe unde să caute;
• Orice serviciu care a costat  o anumită sumă de bani poate fi convertit în sponsorizare în anii viitori sau măcar pot obține o reducere. De exemplu, dacă pastele costă 15 Ron porția în anul 1 anul următor se poate negocia la 13 Ron sau 12 Ron însă să fie luate din aceeași parte. Cred că locul de unde se vor obține pastele va aprecia mai mult faptul că organizatorii au apelat la același producător, adică tot la ei, decât faptul că cer o reducere a prețului/porție.

Cam orice de la concurs se poate obține prin sponsorizare: apă, mancare, numere, cronometrare, cazare voluntari, transport, medalii, premii, bani, sala/tabara, servicii salubritate, sonorizare, etc toate se pot obtine prin sponsorizari total sau partial.

3. Apelul la comunitate

Fără îndoială asupra unui lucru putem cădea de acord cu toții. Comunitatea alergătorilor, în special a celor montani, e una faină. Știu că organizatorii au uneori dificultăți în găsirea serviciilor potrivite pentru noi. Dar cred cu tăriei că deseori tot noi suntem cei care putem soluționa problema.

De exemplu, dacă mai e nevoie de un anume produs/serviciu, să luăm marcarea traseului, un simplu mesaj pe fb ar aduna un grup de alergători care să ajute la soluționarea lui.

Cred că organizatorii ar putea implica cu succes comunitatea alergătorilor în rezolvarea problemelor.

4. …

Propune orice altă idee pentru scăderea costurilor de producție și automat reducerea taxei de participare.

În cele din urmă lucrurile sunt simple.

E exact ca mersul la un supermarket. Dacă vezi ceva ce-ți convine și ca preț și calitate cumperi, dacă nu te poți gândi și a 2-a oară că rafturile sunt pline de marfă. Acum și weekend-urile au devenit pline de concursuri de alergare. În plus, mai poți să faci aceași alergare în oricare alt weekend în zona respectivă și ghici ce, nu te va costa niciun leu.

Ar fi interesant un grafic al evoluției taxei de înscriere a unui concurs cu tradiție, comparat cu valoarea kit-ului de start/premiul locului I sau orice alt beneficiu cel  furnizează organizatorii. Incerc să caut în arhivele internetului dar ar fi mult mai simplu ca un organizator, doi , trei să ofere transparență și să ne prezinte exact cum au stat lucrurile de-a lungul anilor.

Cu respect,

Robert.

Ti-a plăcut articolul?
Mă poți sprijini pentru a scrie mai multe prin Patreon!