Umblă vorba prin târgul sporturilor că triathlonul ar fi cel mai solicitant, cel mai complex sport. M-am convins și eu de asta citind inițial articolul IRONMAN – Triatlonul oamenilor de oțel iar ulterior participând la Brașov Triatlon. Bine știu că proba de sprint de la Brașov, la care am participat, nu se compară cu IronMan, dar măcar e un început.
Puțină lume știe că Triatlonul a fost inițial inițiativa unui comandant de navă al forţelor navale americane, John Collins. Asta mă face să fiu și mai aproape de acest sport. Am ceva în comun cu acest nene, armata și probabil căutarea unei supradoze de endorfine.
În urmă cu 3 luni când mi-am dat seama că alergarea nu îmi mai e suficientă și crezând că poate fi ceva mai mult decât atât, după un moment revelator, m-am hotărât să mă antrenez pentru triatlon. Bine și superoamenii care termină un ironman (care sunt destul de puțini, de exemplu în românia familia ironman nu are nici măcar 100 de membrii) și gândul că și eu voi fi unul dintre aceia, m-a făcut să-mi doresc să includ în antrenamentele mele, pe lângă alergare, bicicleta și înotul.
Nu am nicio istorie legată de aceste două sporturi. Nu am făcut parte din niciun lot de bicicliști, sau înotători. Nici măcar nu urmăresc competițiile legate de aceste două sporturi. Doar cazurile olimpice când un băiețandru reușește să cucerească toate medaliile și mă mai uit la filmulețele de pe youtube să văd și eu cum arată Lance Armstrong.
Sunt un amator care merge odată pe săptămână la bazin. Unde înoată 1 oră non stop pentru a sta în saună apoi 15 minute chinuite. Sunt genul care merge la mare și înoată până ce plaja devine o fâșie îngustă la linia orizontului, genul care nu ratează nicio dată când ajunge acasă să dea ture în lacul unde a „învățat” prima oară să înoate. Am învățat să înot cu ajutorul metodei spartane, aruncat în apă și scos din lac în ultima secundă când pe nas nu mai îmi ieșea aer ci doar apă înnămolită. Numesc înotat în acest caz mișcări haotice de brațe și picioare care m-au ținut la suprafață. Cam asta a fost prima experiență legată de înot.
M-am perfecționat în Deltă când de plictiseală imitam mișcările unui cățel în apă, învățând primul și cel mai eficient stil la vârsta aceea „câineasca”. Apoi fiecare mișcare a fost retușată prin oamenii cu care mai mergeam la bazin, sau de către profesorii din Academie. Am învățat astfel să înot cu capul sub apă, să iau aer la două brațe iar până nu demult, nu puteam respira și pe partea stângă, de circa 2 luni mi-a ieșit și asta. Totuși încă nu știu să fac întoarceri în viteză, în bazin, îmi e foarte greu să respir la mai mult de 4 brațe, nu am cadență la lovitul apei, deci, am multe lucruri de îmbunătățit.
Am participat la câteva competiții de înot, între promoțiile academiei, înotând 50 de metri iar cel mai mult am înotat 100 de metrii în concurs, pentru Spartachiada de vară (alt concurs militar). Însă totul se petrecea foarte spontan, nefăcând antrenamente specifice pentru aceste competiții. Toate astea până la Brașov Triatlon căci se spune:
Nu poți câștiga un triatlon la proba de înot dar cu siguranță îl poți pierde.
Dacă apa din bazin o văd atât de rar, mărturisesc că mă „întâlnesc” cu bicicleta care-mi zâmbește acum din hol, zilnic. Însă nu pentru a face antrenament. O folosesc, sau mai bine zis o foloseam, doar ca mijloc de transport și pentru a părea puțin boem spunându-mi că nu-i înțeleg pe locuitorii Brașovului care merg la servici cu mașina când ai atât de multe motive în plus pentru a folosi bicicleta. În triatlon se spune că dacă excelezi la proba de bicicletă, ai șanse mari să câștigi cursa. La naiba, până și Lance a câștigat SuperFrog Triathlon în 2012 pentru că e bun pe bicicletă.
Cu a treia probă a triatlonului sunt cel mai bine familiarizat. Alergarea. (Am scris câteva articole despre alergat AICI) Alerg în jur de 50-70 km pe săptămână deși mereu aș vrea să fie mai mult. E proba la care sunt cel mai bine pregătit. Proba la care poți recupera minutele pierdute la înot sau la bicicletă. Proba după care treci linia de finish, învingător sau învins.
Cum a fost la Brașov Triatlon?! te întrebi acum, căci de asta ai intrat aici sunt convins.
Din punctul meu de vedere un triathlon începe cu cel puțin 48 de ore, dacă nu mai mult, înainte de Startul p-zis. Brașov Triathlon nu a făcut excepție de la regula asta.
Vineri 27.07 M-am întors de acasă, de la Petrila, unde am stat de Marți până Vineri. Acasă am profitat de munții pe unde mă plimbam mergând după ghiocei sau ciuperci când eram mic. Miercuri, am făcut o alergare de 3 ore jumătate dar aș fi putut alerga toată ziua văzând peisajele, munții care înconjoară Valea Jiului. Am petrecut timp frumos cu familia și cu prietenii din orașul adolescenței mele, Petrila. Am avut noroc destul de mare la drumul de întoarcere pe care l-am făcut în 6 ore ajungând de la Petrila la Brașov, schimbând 3 mașini. Gândul îmi era dat înainte cu două zile, era setat la cursa de duminică.
Sâmbătă 28.07
Asta fiind cam ultima sută de metri a pregătirii, ultimele 24 de ore, la începutul zilei mi-am plănuit așa:
- cumpără cască de bicicletă de la decathlon;
- fă strategia cursei;
- water, carbo, chia loading;
- revizie bicicletă;
- înscriere concurs;
Am început cu Strategia cursei care mi-a luat mai mult de o oră să pun la punct fiecare detaliu. Ce echipament am nevoie, ce timp să scot la fiecare probă, ce adidași să-mi iau, ce fac cu beșica de la piciorul drept. Am fost atent la fiecare detaliu. Planificarea în detaliu a cursei e primul pas care te duce către câștig.
Mi-am dus apoi bicicleta la revizie. Aveam ceva probleme cu pinioanele. Lanțul nu rămânea pe pinionul 4, sărea mai jos cu unul. Așa că am mers la Meșterul de pe strada Lungă care m-a ajutat. În 15 minute, bicicleta era pregătită de concurs, cel puțin așa zicea el. Aici am găsit și o cască care nu costa 200 ron ci am luat-o cu 35 :D.
Pe tot parcusul zilei am băut dintr-o sticlă de apă și dintr-o sticlă cu Iskiate (semințe de chia+miere+lămâie+apă) pentru a-mi pregăti corpul cum se cuvine de cursă. Detalii, Detalii, Detalii.
S-a făcut și ora 18:30
După ce am luat o mică țeapă cum că înscrierea s-ar face la liceul Sportiv, am ajuns și la Liceul din Livadă unde erau adunați cei care vor participa a doua zi. După înscriere și după pasta party, după ce detaliile au fost puse la punct de către organizatori, am ajuns acasă și mi-am pregătit fiecare particică a echipamentului pentru ultima dată.
- Bicicletă;
- Șosete;
- Prosop;
- Bidon apă;
- 2 bidoane izotonice;
- Ochelari de înot;
- ochelari de bicicletă;
- Cască înot;
- cască bicicletă;
- Costum înot;
- Adidași;
Ziua cursei
Trezirea la 6 jumătate. Fără emoții cu dorința de a mai dormi cel puțin două ore. Știu că nu e posibil asta așa că merg să-mi prepar băutura de dinainte de cursă. Băutura minune care o bea popurul tarahumara înainte de orice alergare, iskiate.
Iau micul dejun, dar parcă nu îmi e foarte foame. Beau un ceai verde, cel mai bun ceai verde, din ultimii 10 ani. Să fie modul cum a fost preparat sau persoana care l-a pregătit a avut o rețetă secretă?! Asta va rămâne un mister până la următoarea degustare.
S-a făcut 7 și 15 minute iar la 7:30 ne îndreptam deja către Codlea.
Am ajuns printre primii, am avut bicicletele verificate, cum scria în regulament, la intrarea la schimbul înot-bicicletă. Am văzut că cineva a fost mai matinal decât noi, Ciprian Bălănescu, care-și pregătea bicicleta, echipamentul și încă vreo 5-6 persoane mișunau ca furnicuțele pe lângă rastelul de biciclete.
Mi-am lăsat bicicleta la numărul 593, numărul meu de concurs, cu un prosop roz pe ea pentru a-mi sări în ochi când fac schimbul, truc care a fost foarte eficient. Mi-am dus adidașii la ieșirea din lac căci aveam de alergat 1 km până la tranziția înot – bicicletă.
Era 09:15 și eu eram încă pe malul lacului făcând câteva mișcări de încălzire. Eram puțin în urmă, deja trebuia să fiu în apă, să fi înotat câțiva zeci de metri. Am intrat apoi în apă, încălzindu-mă puțin când brusc aud fluierul de start. Liniștit mă gândeam că e pentru olimpici fluierul, ei aveau plănuit startul cu un minut înaintea noastră, nu a fost așa. Văd că toată lumea se înghesuie să ajungă cât mai în față dând din mâini aproape disperați. Intru și eu în horă, dezamăgit că am ratat startul.
Recuperez câteva poziții, depășind un nene ce înoată bras, și un copil ce pare mai debusolat decât mine, dar eram și eu încă confuz pe unde e ieșirea din lac? trebuie să ajung la ultima baliză sau înot direct către ieșire? Mai aveam cam 100 de metri și văd câteva persoane care aleargă pe covorul verde, mă îndrept cu toate motoarele pornite către steagul Sponser care semnaliza ieșirea. Ies și eu din apă după 9 minute, mă șterg pe picioare cu un prosop ce l-am lăsat la adidași, mă încalț cu adidașii, îmi iau bidonul cu izotonic și o tai către bicicletă. Până la ea mai aveam un km de alergat, cam atipic dar interesant. Am depășit circa 7-8 poate 10 persoane pe tranziția asta.
Când să-mi iau bicicleta îl văd și pe Dan căpitan, mentorul meu și-mi spun că nu m-am descurcat chiar atât de rău.
Îmi desfac un gel, îl beau cu apă și îmi conduc „armăsarul” către ieșire. Mă urc pe bicicletă și încep să pedalez. Pantă circa 100 de metri apoi coborâre. Pedalez, pedalez de parcă am un val în spate care m-ar înghiți. Cobor cu o viteză care mi se pare de un om inconștient și continui să pedalez. Am mai depășit cel puțin 5 persoane până când dau de un concurent în Codlea care mergea aproape în ritmul meu și mai departe am făcut echipă, depășind alți 4-5 concurenți chiar și pe Dan care părea puțin obosit. Mi-am propus să scot 30 de minute la bicicletă, din Codlea până în Brașov, cam optimist din partea mea. Am ajuns în Brașov după 49 de minute, cu moralul neașteptat de ridicat.
Am intrat pe ultimii 500 de metri, pe Strada Lungă unde am plănuit ca o stație de la Bartolomeu până la Carierei să mă ridic din șa iar următoarea să stau în șa cu o viteză mai mică, și tot așa. A funcționat. M-am distanțat de ceilalți bicicliști și după un schimb fulger (nu a fost nevoie să-mi schimb adidașii ) am început alergarea. A fost dificil până ce „mi-a picat plumbul” din picioare, care s-a întâmplat după urcarea către tâmpa. După urcare am văzut primul concurent, Daniel apoi pe al doilea și pe al treilea. Mi-am spus că m-am descurcat chiar bine, asta mi-a menținut moralul ridicat. Apoi alergarea a venit natural. Am terminat cu al 3-lea timp la alergare.
Am ajuns la linia de finish după o oră și 22 de minute de la start (cu 22 de minute mai mult decât plănuisem) obosit dar nu epuizat ca după un maraton. Înotul mi-a făcut inima să bată, bicicleta mi-a încordat mușchii iar alergarea mi-a adus zâmbetul pe buze și o medalie de finisher la primul meu triatlon.
Astfel am terminat pe locul 6 la general (din 81 de concurenți) și 3 la categorie dar pentru că s-au premiat doar la general primele 3 locuri am ajuns pe locul 2 la categorie.
Drăguț nu? destul de motivant 😀
Dar cea mai mare bucurie o am pentru că un alt lucru imposibil l-am tăiat de pe listă 🙂
Vezi lista completă a lucrurilor imposible AICI
Au mai scris despre Brașov Triathlon:
Andrei Roșu – Povestea triatlonului de la Brașov
Andreea Călugăru – Triatlon Brașov 2013 – proba „scurtă” dar cuprinzătoare
Câteva poze
Următoarea competiție : ULTRAMARATONUL CIUCAȘULUI – 105 KM!
