Mai am câteva zile de concediu și simt că nu am fost suficient la munte anul ăsta. Cred că niciodată nu e suficient. În următoarele zile o să dau o fugă prin Carpați, prin Meridionali cu Andrei Preda.
O să pornim de la statuia din gară, din Predeal până la statuia lui Hercule din Băile Herculane.
Nu știu ce distanță, nu știu ce diferență de nivel. Vor fi vreo 8-9 zile de mers-alergare în care vom parcurge circa 40-50 km / zi sau mai mult.
Nu o fac pentru vreo cauză anume, nu fac tura să bat vreun record, o fac pentru că știu că pot și că-mi va face plăcere. Dacă-mi va fi greu sau nu mă voi simți în siguranță, voi lua prima ocazie către Brașov.
N-am să mă grăbesc, dar am să alerg.
Echipamentul va fi strictul necesar. Cam ce am avut obligatoriu la UTMB + ceva mâncare.
M-am documentat pentru tură de aici și aici dar informațiile sunt cam disipate. Aici voi încerca să și descriu tura. Cu puncte fixe și povestea zilei.
Ziua I: Predeal – Refugiul Grind
Traseu complet: 
Predeal – Forban – Dihamul militar 
– Poiana Izvoarelor 
– Pichetul Roşu – Prepeleac – Cabana Mălăieşti – Traseul de vară – Vf. Omu 
– Refugiul Șaua Bătrâna – Poiana Guţanu – Moeciu de sus – Fundata – Şirnea – Poiana Grind – Refugiul Grind;
- Distanță: 53 km;
- Altitudine maximă: Vf. Omu – 2505m;
- Nivel +: 3000 m;
- Timp petrecut în efort: ~12 ore ;
Personalul de la CFR de 06:20, ce merge către București, e deja garat. Am început să mă obișnuiesc cu el și cu drumul ce-l fac de acasă până la gară pentru a merge pe munte, în Bucegi. De obicei îl prind în ultimul minut și aproape că mă urc în el în timp ce a pornit deja. De tura asta am reușit să fiu cu 10 minute mai devreme și am apucat să-mi iau și o cafea mare. Aveam nevoie de calorii și cofeină pentru ceea ce urma să începem.
În tren, timpul a trecut greu, deși am prins un răsărit frumos.
Ajung în Predeal la 07.00. Aici urma să mă întâlnesc cu Andrei și să-mi dea ultimele batoane-biscuiti-mancare-în-principiu, să mai bag la mine în rucsac. Rucsacul era deja burdușit și cântărea mai mult de 10 kile. Totuși, am reușit să îndes 3 batoane de Mars si câteva Twix-uri. Pentru asta urma să-mi mulțumesc mai târziu când fiecare îmbucătură de mâncare s-a dovedit a fi vitală.
Primul gând cu care am plecat a fost să facem 2 poze emblematice. În gara din Predeal și la statuia lui Hercules din Băile Herculane. Odată cu prima urcare au început să apară toate celelalte gânduri.
“Ce greu e rucsacul”
“Vom ajunge la destinație?”
“Cât de greu poate fi să mergi 9 zile pe munte”?
și odată cu ele conversațiile cu Andrei.
Pe Andrei Preda l-am întâlnit pentru prima dată la Maraton Brasov, unde a surprins pe toată lumea câștigând, acum 2 ediții. De atunci, i-am urmărit evoluția și cu timpul ne-am confruntat la câteva concursuri.
Are cam același stil de alergare ca și al meu.
Au fost câteva persoane la care m-am gândit că ar fi fain să fac tura asta, dar Andrei a venit la recomandarea Paulei L.
Recomandarea a fost un moment de “Ce idee bună! trebuie să-i propun și lui asta”. După ce am vb cu el pe fb, ne-am întâlnit la CiucasX3 și am stabilit detaliile. Ciucaș-ul a fost sâmbătă, iar noi luni urma să facem primii pași în traversarea Meridionalilor.
Weekend-ul agitat s-a simțit la fiecare pas. Urcările erau mai grele, foamea era prezentă constant în glandă și oboseala o simțeam până în măduva oaselor.
Am ajuns la Vf. Omu pe ceață. În 4 ore de când am plecat din Predeal. Ne mișcam bine însă mai încet decât ne așteptam. Pe coborâre nu puteam alerga dar viteza medie era mai mare decât la urcare. Am ajuns în Moeciu pe la 3. După ce am mâncat bine la Vlahia Inn, ne-am continuat drumul.
Urma prima porțiune necunoscută. Atât pentru mine cât și pentru Andrei. Totul urma să fie plat dar lung. Apusul urma să vină curând. Noi încă nu ajunsesem în localitatea Șirnea și până la Plaiul Foii era mult de mers. Așa ne-am reconsiderat planul și ne-am spus că vom înnopta la refugiul Grind. Cel de la baza Pietrei Craiului. Andrei spune că l-a văzut și că va fi ok.
Ne-a prins noaptea cu 3-4 kilometri înainte de a ajunge la refugiu. În Poiana Grind am întâlnit și prima stână. Era noapte și câinii lătrau. Nu am știut cum să reacționăm. Am stat pentru 3 minute și ne-am gândit să luăm niște salam și dacă vin câinii să-i ademenim cu ceva mâncare. Lătra un singur câine, dar nu știam dacă e departe sau aproape, dacă vine spre noi sau stă pe loc.
A fost cea mai optimistă variantă. Era un singur câine, la 200-300 de m de drumul principal și lătra stând pe loc. Noi l-am depășit și în următoarele 30 de minute, pe întuneric, avea să urcăm la refugiu și să înnoptăm.
Ziua II : Refugiul Grind (1600m) – Refugiul Berevoiescu
Traseu complet: Refugiul Grind – Vf. la Om – Refugiul Grind (2200 m.) – La Lanţuri – Ref. Şpirlea – Plaiul Foii – Cantonul Rudăriţa – Ref. Berevoiescu Nou;
- Distanță: 33km;
- Altitudine maximă: Vf. la Om.
- Nivel +: ~2200;
- Timp petrecut în efort: 10 ore;
Somnul a fost dulce pentru mine. Noaptea a trecut mai rapid decât mă așteptam. Sacul de dormit a fost călduros, dar câteva zgomote dubioase au reușit să mă neliniștească pentru câteva momente.
Pe la 7 dimineața am plecat către Vf. la Om. Cel mai înalt punct din Piatra Craiului. Ne-am pozat și am coborât pe La Lanțuri. Andrei a vrut să evităm zona asta, dar nu am găsit o variantă mai bună. Am făcut 10 km în mai bine de 3 ore. Am ajuns în Plaiul Foii și am dejunat la cabană. Apoi am plecat către cantonul Rudărița. Forestierul de 10 km a trecut greu dar am văzut câteva lucruri interesante. Ghebe albe și 3 pietre zen puse-n echilibru.
După Rudărița n-am început să urcăm pe creastă, cum mă așteptam. Am mai mers 3-4 km și apoi am făcut stânga pe . Marcaj pe care l-am ținut 2 zile. După ce am cotit stânga, am urcat circa 400 m de nivel și am început să vedem că ne distanțăm de civilizație și Piatra Craiului.
La ora 18 am hotărât să ne oprim. Planul era să ajungem la Bâlea Lac în a II-a zi dar era imposibil. Am înnoptat la refugiul Berevoiescu Nou. A fost pentru prima dată când dorm într-un refugiu de genul ăsta. Oboseala nu m-a lăsat să fac nazuri și am savurat fiecare oră de somn.
Ziua III : Ref. Berevoiescu Nou – Balea Lac
Traseu complet: Ref. Berevoiescu – Vf. Viştea – Vf. Moldoveanu – Lacul Podragu – Vf. Mirici – Fereastra Zmeilor – Lacul Capra – Şaua Capra – Balea Lac.
- Distanță: ~40km;
- Altitudine maximă: Vf. Moldoveanu (2535 m.)
- Nivel +: ~2500-2800;
- Timp petrecut în efort: 11-12 ore;
Am dormit mai bine decât noaptea anterioară. Asta pentru că nu ne-a deranjat niciun sunet. Peisajul de dimineață nu ne-a dezamăgit nici el, nici de data asta. Soarele parcă s-a topit și s-a scurs pe pământ. Vântul nu bătea, adia atât cât era nevoie. Totuși eram la 2200 m.
Ne-am odihnit bine, am avut forțe proaspete și rucsacul a părut mai ușor decât l-am lăsat cu o seară în urmă. Totuși mergeam destul de greu. 4-5km/oră sau 12-15 min pe km. Mult mai încet decât ne așteptam.
Au fost foarte multe refugii până la Bâlea Lac.
Ziua IV : Balea Lac – Lazaret
Traseu complet: Balea Lac – Lăiţel – Călţun – Strunga Dracului – Negoiu – Lacul Avrig – Chica Pietrelor – Lazaret;
- Distanță: 40.39 km;
- Altitudine maximă: Vf. Negoiu (2537 m. );
- Nivel +: 2118m;
- Timp petrecut în efort: 12 ore;
Călătoriile sunt faine pentru singurătate, pentru gândurile ce te năpustesc și oamenii pe care-i întâlnești în drumul tău. Noi am avut norocul să-i întâlnim pe salvamontișii din Sibiu. Ovidiu Tănase, Radu și Adrian Vălean. Ne-au cazat la Bâlea Lac și ne-au oferit sfaturi legate de traseul următoarelor zile.
Știam că vom avea de furcă cu munții Lotrului dar ei ne-au liniștit, încurajându-ne.
Ziua ce a urmat a fost relativ simplă. Am mers / alergat cât ne-a mai rămas din creastă. Deja eram în urmă cu o zi, conform planului. Nu ne-am panicat că nu trebuia să ajungem după fix 8 zile sau 9 sau 10. Timp am avut berechet.
Ne-a surprins coborârea finală, de la Chica Pietrelor până în Lazaret. Lungă ca o zi de post.
Ziua V : Lazaret – Stană din Lotru
Traseu complet: Lazaret – Valea Lotrului – Valea Sterpă – Vf. Sterp – Vf. Negovanu Mare – Vf. Ştefleşti – Stană.
- Distanță: 53km
- Altitudine maximă: Vf. Stefleşti 2243 m.;
- Nivel +: 1600;
- Timp petrecut în efort: 13 ore;
Când am plecat în călătorie s-a deschis sezonul de vânătoare. Cu ocazia asta, pensiunile de pe Valea Lotrioarei, unde am poposit în a 3-a noapte, au fost pline de vânători.
Pe noi ne-a cazat un nene ce făcea bani și din piatră seacă. Ne-a oferit cămăruța unde a dormit el cât timp a lucrat la pensiune. Nici că aveam nevoie de mai mult. Am plătit 50 de ron ca să avem un acoperiș deasupra capului.
Noaptea a trecut repede. Ne-am trezit, cum am făcut-o deja de 3 zile, cu primele raze ale soarelui.
Deja am intrat în rutina somn – mic-dejun – făcut bagaj – drum 12 ore – cină – somn (repeat).
Prima parte a zilei am petrecut-o pe un forestier, pe Valea Lotrioarei. Credeam că va fi monoton și plictisitor dar nu a fost așa. 20 de km au trecut repede și parcă nu am obosit deloc.
Când aproape s-a terminat, am cotit stânga pe Valea Sterpă, către Vârful Sterp pentru a intra în Creastă. Înainte am găsit locul potrivit pentru a lua prânzul. Un izvor într-un afiniș.
Apoi am mers încontinuu încă 8 ore când soarele s-a depărtat de noi și s-a ascuns după un munte din Cindrel. S-a înserat și noi am găsit o tentativă de stână unde ne-am petrecut noaptea.
Câteva sunete dubioase ne-au deșteptat pe parcursul nopții dar am adormit în secunda 2.
Ziua VI : Stana – Obarşia Lotrului
Traseu complet: Stană-Pietrele Albe-Tampa-Obarşia Lotrului;
- Distanță: 15km;
- Altitudine maximă: Vf. Pietrele Albe.
- Nivel +: 500m;
- Timp petrecut în efort: 4 ore;
Pentru că nu am mâncat nimic cu o seară în urmă și pentru că am mers circa 13 ore, tot ce-mi doream încă de la începutul zilei e să ajung la Obârșie și să mă odihnesc. Ne-am târât cât am mai avut de mers și în jurul orei 12 am terminat pe ziua respectivă.
Menționam anterior de oamenii care ne-au ajutat în aventură.
Obârșia fiind la mai puțin de 40 km de Petroșani, am cerut ajutorul unei cunoștințe pentru a ne aduce ceva cumpărături. Păduraru Neluțu, îți mulțumim că ți-ai sacrificat ziua de duminică să ne aduci tot ce am avut nevoie.
Tot ce am făcut în ziua asta, după ce am ajuns, a fost să mâncăm și să ne odihnim. Apreciezi altfel zilele de odihnă când ajungi frânt în fiecare zi la destinație.
Ziua VII: Obarşia Lotrului – Lainici
Traseu complet: 
Obârșia Lotrului – Valea Lotrului – Lacul Galcescu – Şaua Piatra Tăiată – Setea Mare – Vf. Parangul Mare – 
Vf. Reci – Mănăstirea Lainici;
- Distanță: 45 km;
- Altitudine maximă: Vf. Parangul Mare (2518m.)
- Nivel +: 1689m;
- Timp petrecut în efort: 7h;
Părinții Corinei au fost alți oameni care ne-au ajutat în călătoria noastră.
Radu și Nuți au ajuns la ora 07:30 la Obârșie și ne-au luat mare parte din bagaj. Așa am plecat pentru prima oară în alergare pe traseul ce urma să-l facem. Sentimentul de ușurare și libertate a fost incredibil. Am ajuns în mai puțin de 3 ore pe vârful Parâng și în 7 ore am terminat tot traseul. Deși am alergat am fost mult mai odihniți la finalul zilei.
Când ești pe munte, prioritățile se schimbă. E principala lecție ce am învățat-o în astea 10 zile. Nu mai ai nevoie de confort, de lux.
Prioritatea nr.1 a fost de unde luăm următorul litru de apă. Ne-am întrebat dacă vor mai urma izvoare. În același timp doream să nu ne încărcăm cu greutate suplimentară.
Prioritatea nr.2 a fost mâncarea.
Când și cât vom mânca. Ce cumpărături vom face? Unde vom mânca o masă consistentă? Ce vom lua cu noi?
După mâncare locul de somn era următoarea prioritate. Am dormit de la cabană până la refugii și stâne. La fel, nu am căutat confort, ci doar un loc unde să nu bată vântul și unde să fim feriți de animale.
Termenul de confort și lux se distorsionează pe munte. Luxul ajunsese să însemne semnal la telefon, internet, o ciorbă cald, o convorbire cu cineva drag.
Lucruri “banale” în confortul orașului.
Ziua VIII: Lainici-Campul lui Neag
Traseu complet: Mănăstirea Lainici – 
Vf. Gropu – Pasul Valcan – Vf. Straja – Vf. Mutu – Vf. Sigleul Mare – Campul lui Neag;
- Distanță: 50.73 km;
- Altitudine maximă: Vf. Straja (1848 m.);
- Nivel +: 2500m;
- Timp petrecut în efort: 9h30;
După 7 zile de vreme bună a venit și ziua când ne-a plouat.
Am rătăcit traseul de la bun început, deși el urca evident pe punct roșu din fața Mănăstirii Lainici.
Punctul roșu s-a transformat, după 6 km., în punct albastru apoi aducându-ne pe o vale plină de urzici. Apoi marcajul a dispărut complet. Noroc cu track-ul de pe ceasul lui Andrei.
După 2-3 ore de bălăurit fără marcaj dar pe track am reușit să dăm în creasta munțiilor Vâlcan. Iar după 5 ore am ajuns pe Vf. Straja. Măcar am auzit cerbi grohănind și am mâncat mure și afine la greu.
Noi plănuiam să ajungem pe cel mai important vârf din grupa asta muntoasă în maxim 3 ore. Planul nostru de a ajunge la 3 p.m. s-a transformat treptat în a ajunge la 7-8 pm în Petroșani, pentru a onora invitația la grătar a tatălui Corinei.
Pe lângă faptul că ne-a plouat 2/3 din zi, eu m-am simțit fără vână tot cam atât timp. Am plecat cu foarte puțină mâncare (1 sandvish, 1 Mars de om) gândind că traseul e scurt și va trece repede.
Ne-am înșelat atât de tare…am făcut cu 12 km mai mult decât plănuiam deci undeva la 4 ore mai mult.
E foarte important, când mergi pe munte, să te gândești la viteza medie pe care o străbați. Noi am mers cu aprximativ 4km/oră sau 15 min / km . Ceea ce pentru un alergător înseamnă o viteză mică. Dar trekking-ul pe teren necunoscut e foarte diferit de alergarea montană pe trasee bine marcate.
Ziua IX: Cheile Buții – Cerna Sat
Traseu complet: Cheile Buții – Cabana Buta – Șaua Plaiul Mic – Vf. Iorgovanului – Vf. Galbena – Vf. Oslea Românească – Cerna Sat.
Distanță:~50km;
Altitudine maximă: Vf. Iorgovanului (1848 m.);
Nivel +: ~2000m;
Timp petrecut în efort: 8 ore;
A fost penultima zi de efort, ultima de mers pe munte.
În ziua anterioară am luat pauză. Am stat în pijamale până la mijlocul zilei, în Petroșani, și am mâncat tot ce mi-a căzut în mână. Am simțit nevoia de pauză și, în plus, nu urmăream să ajung cât mai repede la Herculane, ci doar să ajung.
În ziua de pauză ne-am programat bine următoarele 2 zile. Am vorbit cu Alin Tănase de munții ce avea să-i umblăm, ne-am făcut cumpărături, am pus track-ul pe ceas, ne-am căutat loc de cazare în Cerna Sat.
Planificarea călătoriei e foarte importantă.
Dacă plănuiești să mergi pe munte mai mult de 3 zile, merită să-ți aloci o jumătate de zi cu toate detaliile. Noi am învățat lecția asta după câteva zile. Ne-am dat seama ce ne-a lipsit și în ziua de pauză am stabilit detaliile chiar dacă mai aveam “doar” 2 zile. În cele 2 zile urma să mergem / alergăm cam 100 de km. M-a amuzat plăcuța din Plaiul Mic – Retezat care anunța către Herculane 40 de ore.
Merită să-ți sacrifici câteva ore pentru planificare. Chiar dacă nu mergi să-ți fie ușor pe munte, merită să-ți planifici detaliile legate de traseul, locul de odihnă, mâncare, hidratare oricât de bine pregătit te crezi. Îți va fi greu pe alte părți. Oricum vei suferi din motive neașteptate.
Vremea s-a înbunătățit. Retezatul parcă ne aștepta. Am urcat de la asfaltul din Cheile Buții până la Cabana Buta. Forestierul ăsta e o splendoare. Are cam tot ce-ți poți dori de la un forestier.Cascade, peisaje, izvoare limpezi.
După ce am ajus în Plaiul Mic am cotit stânga către Herculane. Am început să alergăm și ne mișcam bine. Dar după vreo 30 km pe Andrei a început să-l doară cvadricepsul stâng. Am lăsat-o mai moale, dar durerea persista și creștea.
Nu ne-am grăbit și am ajuns în Cerna Sat pe la 19.00. Destul de bine având în vedere că am plecat în traseul p-zis pe la 10 a.m.
Ziua X: Cerna Sat – Băile Herculane
Traseu complet: Cerna Sat – Valea Cernei – Băile Herculane
Distanță:~18 km (mers) 20km cu mașina;
Timp petrecut în efort: 3 ore;
Ultima zi.
Ne-a cazat Petre. La un camping unde lucra, în absența patroanei Ionica. Am avut 2 paturi și o baie la căsuță. Am stăt în condiții de semi-lux. Am făcut duș fără săpun și ne-am șters cu hainele ce tocmai le-am purtat în ziua precedentă. Am adormit, ca de fiecare dată, adânc și cu multe vise.
Am visat în fiecare seară. Nu știu dacă se datorează oboselii sau multor gânduri pe care le-am avut în timpul călătoriei.
Având în vedere durerea musculară a lui Andrei, m-am gândit ce variante avem pentru ultima zi.
Varianta I – Andrei se simte bine și vremea ține cu noi. Ne ținem de plan. Urcăm în creastă și mergem până în Herculane.
Varianta II – Andrei are dureri ușoare dar poate merge fără să se chinuie foarte tare. Mergem până dăm de asfalt și apoi urcăm în creastă pe un traseu alternativ și mergem pâș-pâș până în Herculane.
Varianta III – Andrei are dureri la fel ca în a doua jumătate a zilei precedente. Mergem până la asfalt, pe Valea Cernei (13km) și apoi facem stop-ul până în Herculane (+25km).
Desigur că dacă ceva e să meargă rău, va merge. Andrei a avut dureri în continuare, vremea a ținut cu noi dar nici eu nu mai aveam chef de încă 40-50km de mers pe creastă. Traseul p-zis ar fi avut 25-30km dar trebuia să urcăm, de unde am coborât.
Așa am mers pe Valea Cernei, un forestier semi-plictisitor, până am dat de asfalt și am făcut stop-ul.
Dacă am fi mers pe asfalt încă 25 km am fi făcut cel puțin 5 ore până la destinație. Timp pe care l-am folosit mai eficient.
În Herculane am găsit un oraș aflat în semi-ruină dar la care se lucrează, ceea ce e bine.
Voi reveni și anul viitor. Nu într-un tur al Meridionaliilor ci probabil cu bicicleta: Petroșani – Cheile Buții – Valea Cernei – Herculane. Cred că se merită și în + vreau săfac o baie la 7 Izvoare.
După 10 zile am încheiat călătoria.
Am alergat mai puțin decât mi-ar fi plăcut dar am trăit mai mult decât mă așteptam.
Vremea a ținut cu noi, am întâlnit oameni care ne-au acordat ajutorul lor.
Mă bucur că nu am avut incidente și că ne-am întors cu bine acasă.
