După experiența de la Oradea, am căutat un top cu cele mai grele sporturi din lume. Am căutat să văd triatlonul (IronMan) pe ce loc se clasează. În topul ăsta (click) făcut de Askmen, triatlonul nici măcar nu a prin top-ul. Și am mai căutat dar tot nu am găsit.
Ori nu e foarte popular triatlonul la nivel mondial (mă îndoiesc de asta) ori nu foarte multă lume a făcut așa ceva până acum să-l poată evalua. Pentru mine, pe scurt, a fost „plangerea si scrasnirea muschilor”. Însă sunt convins că nu mie mi-a fost cel mai greu. Eu am fost junior făcând proba half. Adevărații eroi au fost cei de la proba full.
Pur si simplu am văzut oameni în transă, la propriu. Atât de concentrați/deconectați, motivați, încât durerea fizică nu mai conta. Era doar dorință/pasiune.
Am avut și eu parte vo’ 5 ore de aceași dorință, de a-mi depăși limitele, de a-mi atinge pragul în care creierul să-mi spună „la ce alergi atât, renunță”. Pragul ăsta care creează dependență.
Concursul X-men Oradea 2014
Că vrei să treci primul linia de finish, al 7-lea sau nu contează, concursul începe cu primul gând în care-ți spui că „și eu pot să fac asta”. Apoi urmează sacrificiile, antrenamentele, mai multe sau mai putine, mai rare sau mai dese.
Locul tău în clasamentul final va depinde de cât de multe poți să lași în favoarea acelui „și eu pot”. Concursul p-zis e doar vârful propriului tău iceberg.
Și eu pot-ul meu a început în momentul când mi-am adăugat pe lista imposibilă, de la începutul anului să intru în top 10 triatloniști de distanță lungă de la noi din țară. E un obiectiv aflat la intersecția a două pasiuni. Pasiunea pentru sport și pentru a-mi atinge pragul ăla care creează dependență (să-i spunem pragul M.)
După dorință, au urmat (cu o lună înainte) antrenamente de înot, alergare, bicicletă. Așa cum le face un semi-profesionist, cu sfaturi de pe internet, de la prieteni, din proprie experiență.
Apoi am intrat în ultima săptămână de dinainte de concurs.
În săptămămâna premergătoare am avut mare grijă la alimentație, hidratare, loading cu apă, magneziu, electroliți, apoi la odihnă. De tratament special s-a bucurat și bicicleta mea căruia i-am și vorbit, am rugat-o frumos să nu-mi creeze probleme în plus. Toți participanții, dar absolut toți își doresc asta în secret – să nu facă pană căci suntem conștienți că oricăruia i se poate întâmpla. Indifierent că ai bicicletă de 120$ sau 13.000$.
Ziua concursului
Startul a fost la 0900 însă fiind ziua concursului ceva nu te lasă să dormi. Am avut ceva în stomac care m-a trezit de la 05.00 și nu m-a mai lăsat să adorm sau n-am mai vrut. Nu-i mai găseam farmecul. Tot ceea ce mi-am dorit e să mă trezesc și să mă pregătesc pentru cursă.
Am mâncat un Ultra-mic-dejun, am băut juma’ de litru de apă în care mi-am pus Aloe-Vera care mi-a furnizat energie pe durată îndelungată, am luat magneziu și vitaminele. După cum am spus am avut grijă la ce „farmacie” bag în mine.
Mi-am pregătit bidoanele care urma să le iau din punctele de hidratare, neoprenul (desi nu am înotat cu el) și am plecat către start, către lac.
Emoții am avut de când am ajuns în Oradea însă s-au activat și m-au „luat în brațe” când am ajuns în zona cu concurenți. Unii deja înotau (cei de la full) alții își pregăteau bicicletele. Oare toți au avut emoțiile mele de dinainte de cursă?
Înot 1.9 km – Xmen Oradea 2014 – 44’38”
Fără să realizez prea multe deja eram în apă, gata de start. Am pornit din lateral ca să evit viitoarele lovituri, viitoarea agitație. Degeaba. Când e să ți-o iei ți-o vei lua.
Mi-am luat-o și eu însă ce a fost mai grav a fost reacția mea. În primii 100 de m simțeam că mă sufocam, că nu am aer. Am simțit o senzație de claustrofobie de la întreaga agitație. Pe scurt simțeam că ceva/cineva nu mă lasă să respir și parcă mă înecam cu aerul pe care încercam să-l inspir. Pe scurt, m-am simțit foarte ciudat. 45 de minute m-am târât în lac. Fără tehnică, loveam apa cu mâinile, încercam să mă cațăr pe orizontală. Au fost 45 de minute de frustrare în care aveam impresia că eram ultimul.
Nu am ieșit ultimul din apă ci al 79-lea. Am avut un înot mediu spre slab. Ideea e că nu te înaști cu înot-ul ci îl dobândești. Au trecut multe milioane de ani de când am ajuns pe uscat, ca ființe și am început să cam uităm din asta. Am început să uităm a aluneca pe apă. Sper să-mi reamintesc cât de curând cum se face.
Bicicletă – Xmen Oradea 2014 – 2h47’07”
A urmat zona de tranziție unde am aflat că am făcut 45 de mintue la înot. Puțin nervos și agitat mi-am luat casca, pantalonii de ciclism, șosetele și papucii. În ordinea asta.
Mi-am luat bicla și am început concursul cu adevărat. Am scăpat de emoții.
Concursul de bicla a început cu o urcare de 2 km. Numa bună să-mi intru în ritm. Odată cu urcarea am început și depășirile. Nu știu cum/câți am depășit dar simțeam că am forță pe urcări, și pe plat. Pedalam de parcă eram un hamster în roata lui.
Un rol foarte important la cursa de pe biclă l-a avut ce am mâncat. Am luat geluri și un baton de la Nutrend.
Băi cei de la Nutrend nu mă sponsorizează (deși n-ar strica) dar îi laud că am făcut ceva ce nu se face si mi-a priit. Am mâncat pentru prima dată la cursă geluri/batoanele lor și mi-au făcut bine. Fără ele mi s-ar fi terminat gazu foarte repede.
Ideea e că nu se mănâncă ceva nou la cursă că nu știi cum reacționează organismul. Eu am riscat puțin și mi-a ieșit destul de bine.
M-am alimentat, hidratat, am mâncat. Uneori chiar am fost burdușit dar am fost recunoscător la finalul cursei de asta.
Alergare- Xmen Oradea 2014 – 1h30’24”
După aproape 3 ore am terminat și bicicleta și am început alergarea. Mi-am pus adidașii mei jumătate de munte, jumătate de asfalt (Asics Fuji), șapca și am luat-o la goană.
Primul km 4:16/ mie. Am zis să o las mai ușor că mai târziu voi regreta. Am lăsat-o până la 4:26/tură/km. Mi s-a părut decent și am ținut ritmul ăsta până la finalul cursei. Am mai depășit vo 5-7-10 persoane, nu știu exact, dar am venit într-un final pe locul 10 la general.
Bureții cu gheață au fost geniali, și încurajărirle de pe margine au fost cel mai bun activator.
Alimentatia din timpul săptămânii, cea de pe bicicletă, încurajărirle oamenilor, bureții cu gheață, antrenamentele anterioare m-au făcut să termin alergarea cu al 2-lea timp din concurs. Asta mă bucură și îmi dă speranțe.
Acum știu ce am de îmbunătățit pentru la anu’ (înotul și bicicleta) când îmi voi stabili obiective și mai îndrăznețe.
A doua zi a urmat premierea și poftele de mâncăruri mai puțin sănătoase. Am cedat și am mâncat (2 mici și o șaorma). Recunosc.
Felicitări celor care au participat, în special celor de la full. Cei care au fost in transă mai multe ore decât noi, jumătățile. Felicitări și celor care au câștigat. Ne-au stabilit target-uri și ne fac să ne dorim să-i depășim. Poate nu în viața asta dar măcar sperăm.
Felicitări speciale prietenului Zamfir Andrei care a participat la Full și lui Zburătură Liviu-Dan, care la prima participare a ieșit al 7-lea la Open și pe 2 la categorie la half.
Liviu e 1-1.Ne vedem la Brașov! 🙂
Am mai tăiat un obiectiv de IL, unul destul de greu, muncit.
Half Ironman (1,9km inot, 90km bicicleta, 21,1 km alergare).
O surpriză plăcută, la care nu mă așteptam e obținerea locului 3 la categoria de vârstă.
Diplomă acordată de federația română de triatlon
Următoarea provocare
Au mai scris despre Xmen Oradea 2014
