Patriotism - Romania Este tara mea

Epicentrul valului de schimbat poza de profil cu tricolorul s-a declanșat. Oamenii își dau seama că sunt români fix pe 1 Decembrie și iubesc țara asta mai mult decât orice țară. O facem acum când tricolorul este peste tot și oamenii joacă hora la un mic, o bere și un ciolan cu fasole, negândindu-se că e prea multă proteină animală acolo.

Nu știu dacă știai, dar 1 Decembrie a fost aleasă ca sărbătoare națională prin anii ’90, după Revoluție. Deci e o sărbătoare relativ recentă.

De 1 Decembrie ar trebui să ne fericim că România este de vreo 100 de ani stat independent, că cele 3 regiuni s-au unit sub un singur tricolor etc. etc. dar sunt convins că dacă ai face un sondaj printre mâncătorii de ciolan, 90% nu ar știi de ce s-a ales 1 Decembrie ca sărbătoare națională.

Probabil ar răspunde:  ca să avem și noi o sărbătoare înainte de Crăciun să nu mâncam așa mult dintr-o dată.  Dăăăhh!

Și e drept, avem nevoie de o sărbătoare de „încălzire” a aparatului digestiv ca să nu intre (chiar) atâta lume în spital.

De fapt, majoritatea suntem încântați și sărbătorim faptul că ne-am născut aici, în România, dar nu este deloc, dar absolut deloc meritul nostru, ci al unei șanse.

Înscrie-te în orașul tău la Școala Alergării – Turneu național de workshopuri cu Robert Hajnal

Asta face ca patriotismul, iubirea pentru țara în care te-ai născut să aibă o doză majoră de subiectivism. În perioada asta, majorității celor plecați din România li se face dor de casă iar cei de aici se gândesc cât de frumoasă e țara asta dar „păcat că e locuită”. Dacă nici ăsta nu mai e patriotism atunci eu nu mai știu ce să zic.

Mie îmi place țara în care m-am născut, nu mă înțelege greșit, și mă mândresc de fiecare dată când am ocazia. Mai mult decât atât, am depus un jurământ care sună așa:

„Jur să-mi apăr țara chiar cu prețul vieții” dar sunt foarte mari șansele să fi făcut fix la fel și pentru o altă țară, dacă mă nășteam în alt loc.

Gândește-te puțin. Dacă te-ai fi născut în Lituania, te-ai fi mutat în România să arăți cât de mult iubești țara asta? Nu prea cred. Nici eu nu m-aș fi mutat. Nici eu nu aș fi iubit albastru-galben-roșu atât de mult pe cât o fac ci probabil aș fi fost fascinat de galben-verde-roșu.

Totuși ce te face PATRIOT în ziua de astăzi?

Ziua de astăzi îți oferă foarte greu sau foarte ușor șansa să demonstrezi că ești patriot. Și spun că e foarte greu pentru că în 99.99% dintre cazuri nu e nevoie să îți aperi țara și să îți dai tu viața pentru integritatea teritorială. Dar cred că există o parte metaforică a expresiei „chiar cu prețul vieții”.  Și fiecare cetățean pentru țara lui ar trebui să depună un jurământ care să sune cam așa:

Jur să-mi RESPECT țara chiar cu prețul disconfortului. 

Și cred că de fiecare dată când ai pus o bucată de gunoi la coș, ai dat zăpada de pe trotuarul din fața scării tale sau când ai stat la protest în frig împotriva conducerii sau a unei idei care deservea interesului național ai dat dovadă de patriotism.

În plus, o vorbă deșteaptă zice așa: Dacă eşti inteligent şi raţional, ai chiar obligaţia ca măcar uneori să fii patriot împotriva guvernului tău. Pentru că guvernul greşeşte. Şi tu greşeşti. Toţi greşim. Dacă ai bătut obrazul conducerii pentru că a greșit cred că ești un bun iubitor de țară.

Și faptul că ai două drapele care îți flutură pe mașină iar tu arunci chiștocul pe geam nu doar că nu e patriotism dar e și foarte urât. Altă vorbă faină: Cred că patriotismul exagerat e nociv și poate să dea în alte lucruri neplăcute, nocive. Cred că în doză moderată e benefic atât pentru om cât și pentru țară.

Înainte să te las mai am de spus doar asta: Să ieși doar pe 1 decembrie în stradă, la paradă, horă și un ciolan e ca și cum ai vorbi cu cineva din familie doar de ziua lui ca să-ți dea o bucată de tort și fără să-i fi adus un cadou.

Eu de 1 Decembrie am să alerg pe meleagurile pe unde altă dată au fost tranșee și am să mă gândesc la cât de norocos sunt că m-am născut într-o țară cu munți, dealuri și câmpii.

 

 

Ti-a plăcut articolul?
Mă poți sprijini pentru a scrie mai multe prin Patreon!
Weekend a la Cluj
Scrisoare către corpul meu