Cred cu tărie că DA și dacă nu locul 1, cred că putem bate țări ca Franța, Marea Britanie, USA pentru a urca pe ladă.

Din păcate cea mai buna șansă de a le fi bătut a fost acum, la aceasta ediție. Spun asta pentru că și ei vor deveni mai puternici, cu atleți mai rapizi și mai motivați.

Și nu spun asta trăind în Narnia ci făcând parte de câțiva ani în fenomenul asta, cu precădere al ultramaratonului.

DE CE AVEM NEVOIE?

Avem nevoie sa se nască un Louis Alberto sau un Killian?

NU. Avem nevoie să creștem mai mulți Louis sau Killiani. Și dacă nu putem asta avem nevoie de alergători foarte apropiați ca valoare care sa alerge cot la cot, pentru un loc cât mai bun.

Avem nevoie de curaj. Sa fim suficienți de nebuni să vrem asta și să ne gândim la asta.

Avem nevoie de atleți care să transpire împreună la antrenament, să treacă împreună prin iad și purgatoriu, fiind motivați de același gând.

Însă e nevoie de cineva care să le facă viata mai ușoară căci antrenamentul de ultra, pentru un loc cât mai bun nu e floare la ureche. Cineva trebuie să le țină spatele, să ii sprijine și să le asigure condițiile de trai.

Sacrificiul personal, sprijinul familiei sunt esențiale însă nu suficiente.

Într-o lume ideală, pentru un obiectiv atât de îndrăzneț se stabilește din timp ca peste 3-4 ani să urcăm pe una dintre cele mai înalte trepte ale podiumului.

Iar în acești ani nimic nu este lăsat la voia întâmplării. Nu e o întâmplare ca Spania este campionana mondiala de trei ani, la rand.

Întreaga pregătire se concentrează în jurul obiectivului principal: podium mondiale. Sportivii sunt atenți aleși și motivați constant și corect, financiar sau sub alte forme.

Asta nu va veni dacă nu vom avea parte de gândire pe termen lung și obiective comune. Și e imposibil de realizat fără persoane care să-și dorească asta. Persoane obsedate de detalii și pregătiți să lase la o parte “romantismul” alergării. Pregătiți să trateze alergarea pe distanța lungă ca un sport, ca un job Full time, nu doar ca pe ceva ce îl faci la final de weekend.

Avem nevoie de o cultură orientată spre sport. În zilele pe care le-am petrecut în Spania am văzut înclinația oamenilor către partea sportivă, către alergare. Începând de la susținătorul prezent la eveniment, la numărul mare de competiții, baze sportive dezvoltate. Toate acestea, adunate, asigura crearea unui curent propice dezvoltării sportului. Astfel copii vor putea fi orientați către un sport, pot fi crescuți cu spiritul acesta și transformați în campioni mondiali.

Anul acesta la campionatul mondial de ultramaraton montan, am ocupat locul 12, din 34 de echipe însă cred cu tarie că acest rezultat poate fi îmbunătățit.

Putem face asta prin gândire pe termen lung, un plan, sacrificiu personal, sprijin din partea federației și a sponsorilor, ambiție, dăruire și
puțină șansă.

Până ne va veni (iar) nouă rândul, vom mai avea o echipa de maratoniști montani cărora le vom tine pumnii.

Bogdan Damian , Szabolcs Gyorgy, Viorel Palici, Andrei Preda, Ionuț Zincă participa în data de 22 iunie la Campionatul Mondial de lungă distanță, în Polonia. Șansele lor sunt mult mai mari de a veni pe podium, față de cele pe care le-am avut noi.

Și nu pentru ca au fost sprijiniți mai mult ci pentru ca îsi doresc, muncesc pentru rezultatul pe care-l vizează.

Personal, cred ca vom avea mai devreme decât ne așteptăm o echipă masculină de alergare montană, pe una din cele mai înalte trepte ale podiumului.

Ti-a plăcut articolul?
Mă poți sprijini pentru a scrie mai multe prin Patreon!
6 SFATURI PENTRU A NU FACE BASICI ÎN TIMPUL UNEI CURSE
Food is Memories | Puiul de fermă de la Bistro de l'arte