Petro Mamu

Îl cheamă Petro Mamu  și faptul că s-a dopat e frustrant, aproape ireal și chiar enervant.

Pentru mine, ca spectator,  mai puțin, dar față de băieții care ne-au reprezentat (Bogdan, Szaby, Viorel, Andrei) care au alergat în aceași cursă cu el e nedrept. Și oare câți alții, care au venit în fața lor, o practică. Mă întreb asta pentru că am auzit că există numeroase surse de informare și site-uri pe afară care te învață cum să te dopezi.
Când citesc povești despre sportivi care au fost prinși trișând, mă întreb cum reușesc să facă asta. Pentru a face ceea ce fac ei, trebuie să trăiești o viață dublă, cel puțin la nivel mental.

În primul rând știi că ești un trișor. Ești un laș. Nu vrei decât să câștigi cu orice preț și cred că ideea asta te bântuie zi și noapte.

Pe de altă parte, încerci în continuare să te convingi că ești o persoană onorabilă, poate un soț și un părinte bun. Niciunul dintre noi nu se consideră personajul negativ. Toată lumea are un motiv pentru a trișa, care li se pare logic la momentul respectiv. Trebuie să fie o luptă teribilă șă știi că ești hoț laș care fură locurile atleților corecți, în timp ce încerci să te convingi că nu ești lupul cel rău. Gândul ăsta trebuie să îi bântuie ani de zile.

Cea mai tristă parte însă vine după carieră, când tot ce poți face este să te gândești la lucrurile pe care le-ai făcut în zilele de glorie. Premiile sunt de domeniul trecutului și probabil nu mai ești implicat în sport ca antrenor (pentru că niciun sportiv tânăr nu vrea să fie antrenat de un trișor confirmat), toți cei din jur au dat bir cu fugiții.

Ești singur, cu soția, copiii și poate alți câțiva sportivi retrași. Ce vei face? Le vei povesti cum ai luat o doză mare de EPO care te-a ajutat să termini pe locul trei?

Copiii oricum nu vor vrea să audă poveștile tale. Dau ochii peste cap și spun: „Tată, ne-ai mai povestit asta. Îmi dai și mie mașina să ies în oraș cu prietenii?”

În final, te trezești vorbind singur. Când cursele sunt de domeniul trecutului, ai putea sta pe verandă cu o bere în față, spunându-ți:

„Da, aceea a fost o zi bună. Urcarea aia a fost grea, dar am reușit.”

 

 

Sau te vei gândi:

„Drogurile au fost cele care m-au ajutat. De ce am făcut asta? De ce am cedat?”
Da, cariera ta sportivă s-a terminat, dar ai o viață întreagă în față și va fi una plină de regrete, pentru că de fiecare dată când te gândești la trecut nu ai niciun motiv de mândrie. Și asta e într-adevăr o tragedie.

-Chris Mccormack, Dublu campion mondial IronMan.

Sunt total de acord cu ceea ce zice Chris și mă face să mă întreb cât de urgent avem nevoie de controale antidoping și la cursele din țară?!

 

Sunt aici pentru a câștiga Book Cover Sunt aici pentru a câștiga
Chris Mccormack

Chris “Macca” McCormack s-a născut la Sydney, Australia, unde a câştigat şi primele titluri în diferite competiţii sportive.

A absolvit facultatea New South Wales şi a devenit atlet profesionist în 1996. Macca deţine un palmares fabulos: a terminat pe podium în 88% din competiţiile la care a participat. Din 1993 până astăzi, a câştigat peste 200 de curse.

Deţine 12 victorii la Ironman (dintre care două ediţii în Hawaii şi şapte campionate mondiale ITU), record masculin absolut; de cinci ori Triatlonistul Internaţional al Anului; a reuşit de patru ori un timp total de sub 8 ore la un concurs Ironman.

Sunt aici pentru a câştiga este una dintre cele mai bune cărți de citit pentru cei care își doresc să găsească un plus de motivație în viață; Chris “Macca” McCormack dezvăluie în această carte micile detalii strategice care l-au ajutat să devină un mare campion. Fie că sunteţi atleţi de weekend, veterani ai triatlonului sau doar sedentari care au nevoie de un impuls pentru a se ridica din fotoliu, Macca vă oferă atât motivaţie, cât şi sfaturi concrete.

Ti-a plăcut articolul?
Mă poți sprijini pentru a scrie mai multe prin Patreon!
De ce nu ești încă bun la alergare?
28 de lecții învățate până la 28 de ani