ProParck Intre succes si esec

Sunt vreo 3 concursuri de anul trecut despre care nu am apucat să-mi povestesc. Să îmi aștern gândurile și să le recitesc peste ceva timp.

E totuși o oportunitate că o pot face acum.

ProPark e unul dintre concursuri de care n-am povestit. Altele ar mai fi ViaMaria Teresia, Transilvania100.

ProPark e mai mult decât un concurs de alergare sau un concurs de bicicletă. E un concurs de echipă, un concurs de luat decizii instant, un joc al minții. În care trebuie să știi să îți pui mintea pe pilot automat atunci când cineva e la cârma echipei sau să ți-o cuplezi când e nevoie ca tu să iei decizii.

Dacă aș fi povestit anul trecut, imediat după concurs, povesteam despre echipă, despre probe, despre traseu. Acum imi dau seama că astea sunt doar variabile și că pot lua o formă diferită de la o zi la alta. Așa că m-am hotărât să vorbesc despre succes și eșec la concursul ăsta care e puțin atipic.

Succesul la ProPark

Succesul pentru ProPark e să ajungi la finish. Să ajungi în toate punctele lor și abia apoi la finish. Nimic mai mult.

Nu pe locul 1, 2 sau 3 ci la finish. Iar dacă ajungi neaccidentat e și mai bine.

Ceea ce contează pe lângă asta e nucleul competiției, aventura, dorința de exploatare și non-competitivitatea.

Repet. E competiția unde locul pe care termini chiar nu contează. Toate echipele care termină sunt câștigătoare.

Echipa: e cea care îți aduce succesul. Cât de bine îi cunoști, știi cum reacționează la stres? Oboseală? Foame?

Antrenamentul: noi ne-am pregătit individual. Am avut condiție fizică bună. Poate cea mai bună din concurs. Însă puțin dezechilibrată.

Cunoștiințe legate de natură: aici intră orientarea, cunoașterea zonei de desfășurare a concursului;

Orele de somn bine gândite: una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat, la nivel de echipă, e să ne odihnim din timp. După circa 15 ore de concurs. În nici 4 ore de somn am reușit să ne energizăm pentru următoarele 30 de ore de concurs. Bine și cofeina a avut rolul ei.

Drumul scurt pe hartă nu va fi cel mai scurt ca timp. Asta am învățat-o ca o lecție dură. Nu aveam nevoie să ni se arate chiar în timpul concursului. Pe hartă, cheile Orzei, păreau accesibile și faine de trecut prin ele dar am văzut că au fost închise și ne-a întârziat concursul cu 3-4 ore. 

Eșecul la ProPark

Eșecul la ProPark e dat de neîncadrarea în timp a echipei, abandonul unuia dintre membrii sau accidentare.  De obicei asta se întâmplă când:

Nu te cunoști: membrii echipei nu se cunosc între ei. Nu au fost la niciun concurs pâna atunci, sau și mai grav, la ProPark se văd pentru prima dată. Nu ai vrea să faci asta. Ceea ce vrei e să ajungi la finish și să împarți o amintire pozitivă cu ceilalți membrii nu una negativă.

Raportarea la altă echipă: Dacă ai din start o concurență cu altă echipă vei pierde. Dacă vei încerca să ți pasul cu echipa x doar pentru că ei au urmat un traseu, vei pierde. Dacă te vei odihni când alții se odihnesc, vei pierde. Dacă veți mânca atunci când mănâncă alții, vei pierde.

Fiecare decizie trebuie luată, în cadrul echipei, în funcție de membrii echipei. Și noi am intrat pentru o perioadă, în concurs, în capcana asta dar ne-am trezit și am hotărât să ne punem la somn într-un CheckPoint.

Alimentație: concursul durează cel puțin 48 de ore. Adică vreo 2 zile. Dacă nu ți-ai calculat mâncarea, cât iei cu tine, cât lași în CP-uri, ai pus-o. Dacă te bazezi că vei mânca geluri ai pus-o. Bagă sanvish-uri în rucsac și ceea ce mănânci în fiecare zi. Chiar și paste.

Deciziile amânate: cea mai proastă decizie e cea pe care nu a luat-o nimeni încă. De obicei vei fi pus în a alege între x și y. Între traseul scurt și cel lung. Între cel pe care-l cunoști dar pe hartă pare mai accesibil.

Gen: “Ne odihnim sau continuăm”, “luăm o pauză de mâncare sau mergem până la CP”, dormim sau nu, mergem sau alergăm”.

Dacă intervine ezitarea ești ca și mâncat. Și mă refer la tine ca echipă.

Poate că unul dintre ceilalți membrii au altă opionie cu tine. Trebuie să știi cum să-l convingi că se înșeală.

Efort fără odihnă: nu vrei să te transformi într-un zombie în timpul concursului sau să adormi când faceți o pază de o gustare. Vrei să fi băgat în priză și să poți continua între start și finish. Pentru asta chiar ai nevoie de 3-4 ore de somn, din timp.

Rătăcire lungă: mai mult de o echipă a abandonat pentru că au bălăurit pe un traseu pe care nu-l cunoșteau și nici nu l-au prevăzut din detaliile de pe hartă sau pur și simplu au fost surprinși și s-au rătăcit. E alt lucru care nu ți-ai dori să se întâmple. 

Accidentare: e ceva ce nu doresc nimănui să se întâmple dar chiar și asta se întâmplă. Când ești cu bicla doar de un singur moment de neatenție e nevoie ca să pici și să faci buba. Nu-i fain să faci asta da…pățești. Noi nu ne-am accidentat pentru că am fost precauți, odihniți și nu ne-am hazardat. 

Defecțiune bicicletă: e ceva ce nu poți prevedea dar te poți pregăti. Sigur veți face cel puțin o pană/echipă. Noi am făcut două. Sigur se va defecta ceva ce nu prevezi. Mie mi s-a blocat o pedală, nu se mai rotea în jurul propriului ax. Am preferat să o sparg cu un bolochetroi. Nu mi-a fost ușor următoarele ore dar am supraviețuit. 

Ediția din anul acesta se va desfășura în Munții Neamț, în 1-4 iunie adică în nici 2 săptămâni.

Vreau să îți urez succes, chiar dacă ești participant sau organizator și să te asigur că va fi o experiență pe care nu o vei uita foarte curând.

Foto: Fisheye / Site Propark;

Descalificat la Ecomaraton | Adio Loc III | Bun venit Loc I
Ultrabug | Un Concurs Mare cu 142 de Participanți