Ceremonia Florilor Ecomarathon 2016

Anul acesta (2016) am alergat la Ecomarathon, concursul p-zis, pentru a III-a oară. Prima dată, am alergat neoficial, în 2014 ca “bandit”. Apoi în 2015, primul meu an de “profesionist”* am alergat oficial unde mi-am propus un obiectiv îndrăzneț, m-am antrenat, am plătit taxa, tot tacâmu’.

Participând la două curse, inevitabil, compar ce am făcut în 2015 bine, ce am făcut rău. Ce am învățat, ce mai poate fi îmbunătățit.

În 2015 mi-am propus așa:

  • Obiectiv Îndrăzneț: 3h40′; ✓
  • Antrenamente pe traseu ✓
  • O cursă ușoară; ☐

În 2016 am plănuit următoarele:

  • obiectiv îndrăzneț: sub 3h35′;✓
  • loc pe podium (primii 3);✓
  • antrenamente (mult mai multe) pe traseu;✓
  • să nu forțez (prea tare) pe primle 2 bucle;✓

 

  • Povestea de anul acesta
Dacă n-ai chef să citești, te poți uita la filmulețul de la Ecomarathon:

  • 24 h inainte de start:

    Mă trezesc cu gândul că e o zi normală de vineri. Singura diferență e că nu pot savura o cafea. Mi-am făcut un mic-dejun consistent și am început pregătirile. Mi-am turnat un litru de apă și am întocmit planul nutrițional ptr cursă, pregătirea echipamentului, pregătirea pastelor cu nucă ptr. dinainte de concurs, pregătirea sufletească, recapitularea mentală a cursei.

  • 16 h până la start

După ce am mâncat de prânz, mă suna Tamaș, să-l luăm și pe el în mașina noastră. Nu a depins de mine dar Damian și-a făcut datoria de prieten și ne-a dus la Moeciu.  Aici ne-am luat kit-ul și am mers să mâncăm o altă porție de paste și niște clătite.

  • 13 h până la start

Am ajuns la Diana, o colegă, care stă în Moeciu (ce norocoasă) și care a binevoit să mă cazeze. Încă emoțiile întârziau să apară. M-am pus în pat, foarte calm cu gândul să adorm. Desigur că n-a fost așa ușor. Emoțiile au apărut și mi-au tulburat somnul.

  • Noaptea

M-am trezit de două ori în timpul nopții. La 02:30 apoi la 05:30. N-am mai adormit ci am stat doar în pat, derulând filmul la care urma să iau parte. Nu m-am îngrijorat că nu voi fi odihnit, o greșeală des întâlnită. Chiar dacă nu ai un somn de 8 ore înainte de maraton, e suficient să stai în pat, corpul se odihnește chiar dacă nu ajungi în cea mai adâncă fază de somn.

  • 3 h până la start;

Ridicat din pat, cu echipamentul pe mine, deschid televizorul unde cântă melodia asta care mă bine dispune. Îmi fac un mic bagaj și mă îndrept către start. Centrul e plin de lume.

Circa 360 de zile / an, populația satului Moeciu de Sus e de 1001 locuitori. În perioada Ecomaratonului, populația se triplează. 1000 de participanți sunt pe potecile din jurul satului.

Acum 1000 de oameni ne chinuiam să ocupăm un spațiu cât mai mic, pe un pod și în curtea scolii.

  • Start - Cursa
Echipa Compressport - Ecomaraton

Echipa Compressport – Ecomaraton

După o încălzire de 30′ m-am aliniat la start. Nu atât de în față pe cât mi-ar fi plăcut dar destul. După numărătoare, s-a plecat la un ritm mai lejer decât anul trecut.

Încet încet am recuperat din metri pierduți și formăm un grup de 6 persoane.

Alin Tănase, Bogya Tamaș, Viorel Palici, George Buta, Eu și Cristi Moșoiu pe care-l salutau toți localnicii.

Am alergat cam cu 4’/km pe asfaltul până în pădure. Până aici nu se întâmplă de obicei, nimic spectaculos. Doar încerci să îți intri în ritm și să ți aproape de ceilalți alergători.

S-a intrat în pădure și a început urcarea. Eu mi-am propus să o dau la pas prima jumătate a urcării și apoi să alerg. De aici Viorel s-a distanțat iar eu m-am plasat în spatele lui George Buta. George alerga, eu mergeam cu mâinile pe genunchi, Tamaș alerga și el tiptil-tiptil în spatele meu.

Până “La Mândru” Viorel câștigase un minut. Eu am ajuns al 2-lea iar George după mine la câțiva cm.

A urmat coborârea unde George a preluat conducerea.

Circa 30 de km. povestea a fost foarte simplă. Eu cu George am alergat cot la cot iar Tamaș a așteptat precaut bucla 3. Eu am accelerat când am ajuns în parcarea din Cheile Grădiștei. De acolo a început cursa ptr mine.

După bucla nr.2 am luat un activator iar pe prima urcare din bucla 3 am fost pe locul 2. La bisericuță a venit Tamaș din spate depășindu-mă. Lupta ptr locul 2 a rămas între mine și el.

Pe forestierul din Valea Băngăleasă, îl vedem pe Viorel care pare cam la 1′ distanțat de noi.  Îl întreb pe Tamaș dacă poate să-l mai prindă iar el mă invită pe mine să-l prind. Deși am avut motoarele turate, niciunul nu am reușit să-l prindem pe Viorel până la finish.

Te întrebi dacă primii aleargă pe urcarea din Poiana Guțanu?

Viorel și cu mine am mers dar Bogya a alergat toată urcarea.  Îți vine să crezi? Eu abia puteam să pun un picior în fața celuilalt și pitucul ăsta a alergat și a câștigat secunde prețioase, față de mine. Aici s-a și distanțat obținând un meritat loc 2.

În spate, George a rămas la 3 minute.

Ajuns pe ultima coborâre, am un moment de conștientizare a ceea ce mi se întâplă. E un senitiment extraordinar când îți iasă socotelile de acasă. Chiar dacă nu am câștigat cursa, fiind la aproape 2 minute de câștigător, în interiorul meu mă simțeam dumnezeiește.

Alt moment care a fost grozav pentru mine, a fost premierea. Chiar dacă nu au fost toți cei 1500 de participanți în sală, au fost suficiente persoane care să facă o atmosferă pe cinste. Atunci am simțit cu adevărat “recompensa”. Pentru ce am muncit în ultimele luni.

  • Precizări

N-am alunecat pe cele 3 bucle pentru că am alergat încălțat cu adidași Bushido de la LaSportiva. Nu mi-a fost frig și nu am făcut crampe pentru că am avut on/off de la CompresSport. Nu mi-a fost foame și am economisit timp prețios mâncând produse de la Isostar.

Sunt foarte recunoscător pentru că am fost o mică celulă în organismul Ecomaraton de anul acesta, ca participant.

Organizatorii chiar fac treabă acolo în zona Moeciu de Sus – Fundata – Fundățica. Au contribuit foarte mult la dezvoltarea regiunii.

Te întrebi cât am alergat și cât am mers în concurs?

Păi am făcut un grafic care să te lămurească. Pentru mine e eficient să merg pențile foarte abrupte și să alerg, relativ tare, pe plat/coborâre.

Au mai scris despre Ecomaraton

  • Câteva grafice

*Când spun “profesionist” mă refer la faptul că din anul respectiv am început să mă antrenez după un plan, cu obiective îndrăznețe, să aloc timp și energie (doar) alergărilor și concursurilor.

Ti-a plăcut articolul?
Mă poți sprijini pentru a scrie mai multe prin Patreon!
6 motive pentru a alerga 10km chiar daca esti ultramartonist
Ultrabug - 100km in 3 zile