Există concursuri care-ți schimbă viața, există concursuri care după ce le-ai trecut linia de finish te fac să te simți un alt om, există concursuri care te împlinesc, altele care te dezamăgesc, te ridică sau te coboară.
Și există concursuri pe care le faci ca un antrenament bun.
A trecut o săptămâmă de la maraton deci am început să-mi revin și am apucat să scriu cum a fost.
Am ajuns în Râșnov, la cabana Hilamaya Vineri, pe la 19:15 la ședința tehnică.
Georgiana a parcat mașina din 5 mișcări și ne-am îndreptat către încăperea de unde răsunau cântece patriotice. Am intrat și ședința tehnică era în toi. Sau mai degrabă “raportul”.
De când am intrat am simțit aerul “camaraderesc” pe care încearcă să-l emane concursul. Cupele erau la vedere, așezate pe mesele acoperite de foi de cort. Plasele de mascare erau întinse pe 3 pereți din încăpere, făcând să pălească de invidie orice administrator de subunitate care și-ar fi dorit să aibă în dotare așa ceva.
S-a vorbit mult și cam fără rost. La fel de bine puteam să lipsesc dar a trebuit să mă înscriu.
Principalele informații pe care ni le-au furnizat organizatorii au fost în cinstea cui vom alerga a doua zi și însemnătatea concursului “de talie internațională” deși nu știu dacă a fost vreun concurent străin.
M-am înscris și am plecat. Fără emoții, fără griji pentru a doua zi. La start, aceleași melodii ca la ședința tehnică, aceleași discursuri.
Planul era să alerg în zona de confort până când nu o să mai fie zonă de confort și o să trebuiască să mă târăsc.
Pentru că nu făcusem mulți km în ultimele săptămâni eram destul de odihnit și ritmul de 4 pe mie mi se părea acceptabil. Cel mai mult am alergat vreo 30 km cu 4 pe mie, la un antrenament in Bucegi, deci proba de maraton cu viteza asta era ceva necunoscut.
M-am descurcat bine.
Zidul a venit și pentru mine dar la km 32 și m-a ținut până la final. N-am putut să-l depășesc.
La km 30 eram super-fresh. Doi kilometri mai târziu mi-a venit să vomit și am început să încetinesc. La km 38 nu credeam că am să mai ajung la finish. Dar la toți ne e greu când vine vorba de maraton. Problema e că pe unii greul începe de la km 15, 21, 28, mai târziu sau deloc.
Există totuși o plăcere dulce în a alerga cu viteză și a scoate timp bun pentru proba de maraton.
Planul meu nutrițional din timpul cursei a arătat cam așa:
Plan nutritional_Maratonul Zapezii Rasnov
Puteți cumpăra de aici toată mâncarea ce o ai nevoie pentru a alerga un maraton.
Cel mai bun lucru NU e faptul că am câștigat ci că m-a motivat să particip la un maraton de plat.
Așa că anul viitor mă voi înscrie la proba de maraton de la Brasov International Maraton. Doar asa sa vad cat scot pe un maraton de plat.
